1.Strãin de mine,
Strãin de tot,
De viatã,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
In mâinile ale cãrui destin,
Mã aflu si suspin...
2.Dar nu ma plãng,
Incerc sã depãsesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieti,desi,
Am fost nevoit sã decid,
Sã dezertez ori
Sã mã pierd lucid
3.Sunt gata sã plec,
Privesc in urmã,
Nu am nici un regret;
Sau poate cã
Totusi am,
Renunt la putinii prieteni
Pe care ii mai aveam.
4.Scot din buzunar
Un bilet spre o destinatie
De care nici nu am habar
Am cu mine o valizã,
In ea,pasoportul fãrã vizã.
Sunt un dezertor intr-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mãine.
5.Mã plimb pe artera principalã,
De-a lungul unei strãzi
Ce duce spre garã,
Dar gara e goalã,
Doar cãtiva mai misunã pe-afarã.
Cred sau doar presupun,
Cã sunt oamenii,
A unei vieti fãrã stãpãn.
6.Trec pe langã ei,
Mã privesc umil
Cu zãmbetele sterse.
Nu mai au cuvinte
Sã mai spunã:
“Merit o viatã mai bunã! "
7.Astept pe peron,
Gãsesc un ziar aruncat
La imtãmplare
Rãsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Incãrcate de valoare.
Sunt genul care se afundã in esentã
Nu prefer o realã consistentã.
9.Sunt constient cã las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt cãlãtor prin lume
Imi caut un rost.
10.Anii trec unul cate unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘sperantei’
Poate ultimul.
SFARSIT!
