Geamãna mea fantoma [Volumul III]

III

Cum am ajuns aici?Eram inconjurată de siluetele sumbre ale unor copaci inalți.Nu aveam nici o idee unde ma aflam sau  ce cautam aici.Cerul innorat devenea din ce in ce mai negru,lucru ce mi-a facut inima sa bata si mai puternic.Eram singura,infrigurata si speriată.
Strapungand linistea ce se asternuse peste padurea nesfarsita de naluci infricosate mi-am auzit numele strigat in disperare.
Atunci inima mea s-a oprit.Eram mai speriata ca niciodată.M-am facut mică ghemuindu-mă langa radacina unuia dintre copacii ce ma inconjurau.
Vocea s-a oprit.Liniștea ma inconjura din nou.O voce de copil inocent mi-a strigat numele ceea ce m-a facut sa tresar ca si cum,dintr-o alta viata,cunosteam acea voce de un milion de ani.
M-am ridicat tremurand in picioare si am cautat cu privirea locul din care venea vocea.
Nu am vazut nimic.Totul era la fel,o imagine trista.
Cand m-am intors cu privire in spatele meu,privirea mea s-a intersectat cu privirea unei fetițe mici.Nu cred ca era foarte mare,parea a avea 2-3 ani.Avea o față alba,pură,ca de portelan si un par blond si ondulat ce ii acoperea rochița alba pe care o purta.
-Te-ai pierdut?am intrebat-o.
Aceasta a dezaprobat cu un semn scurt din cap.
-Pe tine te căutam....a continuat sfios.
-Și tu cine ești?am intrebat-o ridicand-o in brațele mele.
-Anna?!a rasunat vocea ragușită a unui bărbat.
-Trebuie sa plec...mi-a spus fetița cerandu-mi cu privirea sa se dea jos.
Apoi a alergat spre o siluetă necunoscută pe care nu o puteam vedea foarte clar din cauza ceței ce se asternuse peste pădure.
I-am urmat curioasa.
-Anna?am strigat eu dupa ea,moment in care s-au oprit anandoi.
M-am apropriat de cei doi.Chipul celui ce o ținea de mână pe Anna mi se facea din ce in ce mai cunoscut.
-Tată?!
-Îmi pare rău,Taylor.Nespus de rău.
Apoi a scos un pistol din buzunar si,punand-ul la capul fetiței a inchis ochii strâns.
Anticipând intentia lui am sărit sa il opresc.
Dar era prea tarziu.Sunetul puternic al impușcăturii a infricoșat fiecare parte din mine.
*
*Taylor POV*
M-am trezit cu o durere de cap teribilă.M-am ridicat agale din pat si m-am apropriat de fereastra.
Afară,cerul era intunecat si ploua teribil.M-am imbracat plictisită intr-o rochie neagră,caci astazi urma sa fie inmormantat tata.
Am coborât in grădina unde,in masina,ma astepta mama si bunica.
Am pornit spre cimitir.Stropii triști si zgribuliți ai ploii se lipeau de geamul masinii.
Bunica plangea incet,sughițand ocazional.Și mana era tristă,dar nu voia sa o arate.
Ajunse la cimitir am iesit din masina deschizand toate trei niste umbrele mari,negre,ce urmau sa ne protejeze de ploaie pe parcursul ceremoniei.
Am gasit preotul langa o groapa in imediata vecinătate a unui plop cocoșat,ce se apleca anevoios peste groapă.Sicriul era deja vârât in groapa veșnică.Stropii de ploaie il loveau cu putere,ca și cum,acolo sus,cineva impărtășea durerea cu noi.
Am preferat să mă intorc acasă pe jos,profitând de ploaie incă puțin.
Ce motive avea tata sa o omoare pe Anna?Un parinte nu si-ar putea omorî niciodată cu bună știință copilul.
Am ajuns acasă și am cautat in cutiile vechi ale mamei,uitate prin dulap de-alungul anilor,in speranța ca voi gasi si cel mai mic indiciu despre motivele tatei de a isi ucide fiica.
Dar in zadar.Am gasit doar câteva poze cu mine,Anna,mama si tata,certificatul de naștere a lui Anna,o casetă si alte bazaconii.
Am găsit însă oun CD bine îngrijit pe care era lipită o etichetă pe care era scrisa caligrafic "Pentru Taylor".
Calumea.Un CD.Ce să fac eu cu asta?L-am luat oricum si l-am bagat intr-un sertar la care aveam doar eu acces.
Voiam să aflu odata pentru totdeauna misteriosul secret al familiei Smith.

Salut!Mii de scuze că nu am mai postat de un car de ani dar chiar nu am timp deloc.Sper că v-a plăcut capitolul deși este destul de scurt si anost.Promit ca urmatoarele vor fi mai bune si mai lungi!Aștept comentariile voastre!