"After rain"

1. Intuneric

Asezata pe scaunul din masina, conduceam cu grija. Aveam ambele maini pe volanul ce il strangeam cu putere. Respiram incet si greu, incercand sa ma concentrez pe autostrada intunecata si uda. 

Geamurile imi erau pline de picaturi de apa, iar parbrizul era la fel, apa de pe el fiind aruncata la fiecare 5 secunde de stergatoarele ce se miscau cu viteza. Nu vedeam mai nimic in fata mea, doar lumina farurilor mele si probabil daca ar fi o alta masina pe sosea nu s-ar vedea.

Era destul de tarziu, iar eu inaintam cu grija pe soseau uda, rugandu-ma sa nu alunec sau sa intru intr-un copac. Priveam  disperata in toate partiile si nu zaream nimic inafara de camp. Camp in stanga, camp in dreapta, copaci pe fiecare parte si intuneric. Era o liniste ca de mormant si nu auzeam decat picaturiile de ploaie ce se loveau de masina mea. 

Aveam un singur gand. Sa ajung acasa! Imi doream extrem de mult sa ajung acasa si sa ma intind  in patul meu moale, savurandu-mi ceaiul.  Ma bucuram de fiecare clipa petrecuta acolo si  abia asteptam sa ajung, chiar daca stiam ca nu ma asteapta nimeni. Nu am nici familie, nici prieteni, astfel sunt un nimeni, dar fiecare zi este mai buna pentru ca citesc, iar astfel am o multime de prieteni, oh, da si o pisica, pe care o mangai in fiecare seara. Cu ea ma bucur de fiecare moment si alaturi de ea traiesc fiecare clipa. 

Familia mea, pai nu stiu nimic despre ea. Am crescut la orfelinat, iar acum cand am implinit 18 ani, am fost nevoita sa plec. Cand am iesit am descoperit ca am o matusa in viata, la care am stat 5 luni, dupa care a decedat, lasandu-mi masina pe care o conduc acum si o garsoniera in care sa locuiesc. Ma atasasem de ea, chiar o facusem. Era o femeie blanda, iar cand a auzit ca am fost la orfelinat s-a mirat, crezand ca  am murit la nastere, probabil asta era in plan, dar na, sunt o rebela, asa ca am ales sa traiesc.

Inca eram pe sosea si conduceam  gandindu-ma ca sigur mai am putin de mers si ajung acasa, in mintea mea, probabil mai aveam cam 3 ore de mers,dar eu nu vedeam nimic in fata. Sigur ar fi bine sa ma opresc pe margine si sa astept ca ploaia sa inceteze, dar nu pot stationa in mijlocul pustietatii, asa ca am mai condus.

Ochii ma usturau si somnul usor, usor ma cuprindea. Mi-am luat o mana de pe volan, frecandu-ma la ochi, apoi am pozitionat-o la loc. Zambetul mi-a aparut pe buze atunci cand am zarit la vreo 100 de metri un conac. Sau cel putin asta cred ca era, pentru ca avea numai pietre pe ziduri si era imens, dar mai mic ca un castel. Era inconjurat de un gard din piatra si o poarta de fier, in jur fiind o mica padure extrem de ciudata.

Am ajuns in fata si am tras pe dreapta, parcand masina la 5 metri in dreapta portii, pentru a nu incurca cu ceva, desi la cum arata nu parea foarte locuit. Am oprit motorul si mi-am scos telefonul verificand ora. Cand m-am intins dupa geanta am zarit peste zidul inalt o bucata din conac, la care se zarea o fereastra, unde palpaia un bec chior.

23:30

Destul de tarziu, la  ora asta trebuia sa fiu acasa. Inca ploua, iar cum motorul nu se mai aude, pot  auzi perfect picaturile de ploaie izbindu-se de geam. Am incercat sa pornesc radioul, dar nu aveam semnal absolul deloc. Unde ma aflu? 

Mi-am inchis ochii, incercand sa fredonez ceva in minte, pe negativul picaturilor de ploaie. Stiam ca daca ii deschid vad acelasi lucru, intuneric, asa ca i-am lasat inchisi, odihnindu-ma in linistea de mormant.

"Fereste-te de intuneric,  Aria!" Au fost ultimele cuvinte ale matusii mele inainte sa moara, iar mie de aceea imi este extrem de frica de intuneric. Inca nu stiu de ce a spus asta si la ce se referea, dar sunt hotarata sa aflu. 

Avand ochii inca inchisi eram invaluita in liniste si in gandurile mele, amintindu-mi de matusa mea, dar linistea a fost intrerupta de un ciocanit in geamul de langa mine, ce m-a facut sa tresat si sa respir sacadat. Mi-am intors capul privind pe geam si nu vedeam nimic, decat intuneric, apoi am atins geamul, presandu-mi palma de el, iar din cealanta parte., o palma, mult mai mare ca a mea s-a presat peste palma mea, ce s-a retras dupa.