Seducție (Finalizată)

Capitol 1-Eva

Ce pot face?

Cum aş putea rămâne în această casă știind că la orice pas aș putea ajunge să fiu violată de iubitul mamei mele? Cum aș putea să pun geană pe geană ştiind că el mă pândește? Nu a renunțat, deși asta vrea să mă facă să cred. Când spune că nu vrea decât să vorbim, ştiu că minte.

Ameţită de atâta neputință, mă cobor din pat și mă duc la fereastră. Noaptea începe să își lase perdeaua de stele să inunde cerul. Mă uit la ceas și oftez. Nu știu ce să fac. Pun mâna pe telefon şi-mi sun singura prietenă, Diana.

Ne cunoaştem de când ne-am mutat aici, atunci când mama mea s-a căsătorit cu tatăl meu vitreg, fix acum 9 ani. Am mers împreună la aceeaşi școala, apoi la acelaşi liceu. Acum aproape patru ani, drumurile ni s-au despărţit. Ea a ales să meargă la facultate în Bucureşti, pe când eu am rămas să studiez în Timișoara. Mi-aş fi dorit să pot merge şi eu la universitate în capitală, însă evident mama nu a fost de acord. În plus, nu m-am simţit niciodată prea bine știind că sora mea Sara, va rămâne singura cu ei. Nu de teamă că tatăl meu vitreg ar fi putut să-i facă ceva... în primul rând e copilul lui, iar în al doilea rând o iubește ca pe ochii din cap, sau cel puțin așa lasă să se vadă, însă suntem foarte apropiate şi atunci când părinţii noştri se lasa pradă aburilor băuturii, eu am grijă de ea. Acum este mai mare şi cred că a început să înţeleagă cum stau lucrurile, dacă ar fi să plec, nu aş mai fii îngrijorată în privinţa ei.

După câteva momente glasul vesel al Dianei îmi inundă timpanul, scoţându-mă din gânduri.

Îmi găsesc cu greu cuvintele să-i spun alo, pentru că trupul meu încă este cuprins de spasme.

-Ce faci? mă întreabă.

-Sunt acasă. S-a întâmplat ceva şi trebuie să vorbim.

-Iar s-a îmbătat maică-ta? Iar trebuie să ai grijă de cea mică? Iar a făcut scandal porcul ăla de taică-tu?

-Nu, de fapt nu chiar. Mama şi Sara sunt plecate. El e dincolo. L-am lovit, îi spun suspinând.

Diana începe să râdă, de parcă i-aş fi spus cea mai bună glumă posibilă. Asta mă face şi pe mine să zâmbesc.

-L-ai lovit? Înseamnă că a meritat-o, spune ea.

-S-a dat la mine, spun cu jumătate de gură.

-Cum adică? Te-a bătut? întreabă ea devenind brusc serioasă.

-Nu! S-a dat la mine, la modul ăla... ştii tu!

Diana numai spune nimic. Probabil că este la fel de şocată ca şi mine.

-Ai sunat la poliţie? mă întreabă după câteva momente.

-Nu s-a întâmplat nimic. Am fugit. Şi oricum ce crezi că-i va face poliţia? Îl va ţine închis poate o noapte, apoi... totul va fi mai rău, zic cu glas sfârşit.

-Cacat! Trebuia măcar să încerci. Nu o să poţi trăi aşa. Cu poliţie sau nu... tot aşa va fi. Chiar mă întrebam când se va ajunge şi la asta.

-Stiu! Am tot zis că mi se pare... dar, am avut dreptate.

Oftez şi mă învârt prin camera chiar dacă nu mă simt prea stabilă pe picioare.

-Ce-ai de gând să faci?

-Nu ştiu! Vreau să plec, dar n-am unde.

-Pe Alexandru l-ai sunat? mă întreabă pentru că ştie că el este băiatul cu care mă întâlnesc de ceva vreme.

-Sa zicem că am avut unele probleme. Nepotrivire de caracter, spun închizând ochii, încercând să-mi opresc lacrimile ce stau să plece din nou la vale.