Seductie vanata

Cap XXIV

In dimineata urmatoare Alessia inspira adanc aerul in timp ce se intinse lenes printre cuverturile mototolite. Undeva intre vis si trezire rememora fragmente din seara trecuta. Chiar si cu ceva alcool in sange anumite senzatii nu aveau cum sa fie estompate. In spatele ploapelor inchise sub adapostul unei mintii inca adormite se perinda amintirea momentului in care luata pe sus, Mark o dusese pana la canapea si o dezbracase incet. Ca si cum isi propusese sa faca din asta o tortura. Si ii reusise de minune.

Trupul ei raspunsese atat de prompt si fara nici o retinere. Acum, nu reusea sa-si scuze reactiile decat presupunand ca din cauza lejeritatii induse de alcool mintea ei nu reactionase asa cum s-ar fi asteptat, nu-i dictase sa se acopere si sa inchida lumina. Gandul acesta nici macar nu ii trecuse prin cap.

Isi amintea cum statea cu ochii inchisi si pielea infiorata, incordata in miliarde de puncte in asteptarea lui si cum atingerea lui a venit ca o boare, cand i-a picurat de la baza gatului un pic din licoarea aramie pe care i-o ceruse. 

Initial ciocnisera un pic de Johnnie Walker, pentru ca dupa acel sarut ea nu a gasit nici vointa nici dorinta sa-i refuze ceva. Si licoarea a ajuns sa arda mai mult decat interiorul, ii ardea pielea in coborarea aceea a unei picaturi care parea destinata sa se prelinga rece si sinous prin locurile pe care si le dorea Mark. Pentru ca buzele lui urmau cu abnegatie dara lucitoare a lichidului.

Se incordase, se zvarcolise, dar el nu o salvase. Isi amintea cuvintele lui:

- Stii ce-mi faci?! Nu sirena...sigur ca nu stii. Dar o sa-ti arat eu. Iubito lasa-ma sa te fac sa simti cat de tare ma rascolesti!

Si nu glumise deloc, isi plimbase varful degetului refacand traseul picaturilor, conturand apasat fiecare loc unde lichidul nu reusise sa puncteze suficient dupa gustul lui. Mangaiase, sarutase fiecare rotunjime, fiecare varf de deget ce implora nevoia de contact, fiecare zvacnitura de puls accelarat ce se zbatea cu inflacarare, irizand la baza gatului ei un pic de parfum de femeie si whisky.

O facuse sa ajunga la capitularea aceea ce trece de ratiune, ce e recunoscuta prin rasuflari si rugaminti incoerente, prin agatari spasmodice si incordari in asteptare nedefinita dar intotdeauna exploziva.

Si primise tot si daruise pe masura.

Si acum, mintea ei parea sa-i faca in acelasi timp un serviciu - aducandu-i la trezire amintiri si senzatii ce ii aduceau roseata in obraji, dar si un deserviciu - pentru ca ii trezeau corpul la aceleasi coordonate, facand-o sa se miste inconfortabil dupa caldura trupului lui. Intr-o cautare ce inconstient, dar indubitabil era traducerea unei nevoi de repetare a tuturor celor traite.

Dar caldura lipseste, si realizarea acestei realitati o loveste la fel de brusc ca razele de soare ce intra printre draperiile netrase complet.

S-a ridicat in coate incercand sa auda ceva in linistea casei, dar nu simtea nici o miscare. Infasura cearceaful in jurul trupului si iesi din camera. Zgomotul infundat al dusului se auzea la capatul holului si un zambet ii inflori pe chip. Se intoarse in dormitor de unde cobori la bucatarie.

In timp ce cafeaua umplea in rotocoale aburinde bucataria, Mark cobora treptele cu parul inca ud si tragand tricoul peste un abdomen ce-i trezea amintiri tactile Alessiei. Cumva tensiunea sexuala parea sa se fi ridicat dar intre cei doi nu se lasase linistea si pacea. O incordare plina de mici retineri zabovea intre ei.

Sarutul scurt pe care el i-l dadu nu reusi sa risipeasca senzatia inconfortabila ce trona inauntrul tinerei. Ii intinse ceasca de cafea si se puse la masa. Mark inchizand ochii sorbi din ceasca rezemandu-se de blatul bucatariei.  Alessia se imagina sarindu-i de gat si lipindu-se de el, convingandu-l ca gustul ei e cel pe care tre sa-l simta dimineata, dar cumva nu avu curajul si isi lasa iar privirea in ceasca, inspirand adanc parfumul cafelei.