V

121 16 4
                                    

     Gravitatea nu avea costumație sau potențiometru a fi calculată, radia spre contagioasă doar din mimica lui Cezar, țintuit în locul pasagerului, cât Dan preluase frâiele mașinii, instalând o nerăbdare ce îl măcina treptat și chiar de nu conștientiza, arunca privirea spre propriul telefon anticipând vorbele lui Ana de a-l aduce pe calea liniștii, simultan fugărea mașina de serviciu printre îngusteze străzi, iar ca anticipat, când îi sunase telefonul îl lipise de ureche fără a mai identifica apelantul.

— Vreau să vii la sediu, acum! Cristian mai mult a rugăminte decât a îndemn.

— Merg spre Hotelul Excelsior, Eleonora a găsit originea lui Galben în Romanul ,,Moarte la Veneția", avem o posibilă locație spre băiatului lui Cezar, locația Hotelului ca fiind un posibil loc după...

— Dan... Cristian îl oprise, se oprise și el. Dan simțise că ceva nu era în ordine, Cristian să nu-i urle în cap de directiva, ordinul dat și contestat de el.

— Ce este! voia o lămurire scurtă, obiectivă.

— Părintele și Eleonora sunt în drum spre penitenciar cât un deținut s-a lăudat că are ceva de dezvăluit despre Scriitor. Dan cineva din penitenciar l-a ajutat pe Scriitor, cineva din interiorul DIC l-a ajutat, cineva ce știe mult mai mult decât informații publice ci personale despre fiecare din noi în parte, șoptea Cristian ca ascunzându-și vorbele.

— Eu am spus-o de azi dimineață, o știu concret acum, am găsit o copie după Nuvela Scriitorului în casa lui Cezar, în camera lui Denis.

— Vino la sediu... te rog... vocea lui Cristian cordială, radiind a bunăvoință prin acel rar ,,te rog" ridica bănuielile lui Dan.

— Ai ceva să-mi spui... fă-o! îl forța Dan întâmpinat de liniștea bolnăvicioasă, de doar respirația lui Cristian... Merg la hotel apoi vin la sediu! Închise apelul cât un imediat vibrat a aceluiași telefon îl forțase să răspundă în același mod grăbit.

— Dane, noi mergem la Penitenciar, un deținutul vrea să vorbească spune că are ceva legat de Scriitor...

— Părinte, eu nu știu de ce v-a trimis Cristian pe voi acolo, sper ca deținutul asta să nu caute spectacol și afirmare și să nu trebuiască să vin eu până acolo! Se răstea Dan ca un mesaj de contestare, nu a pozițiilor de investigatori civili a Părintelui și a Eleonorei, ci chiar spre ramura de specialitate a fiecăruia, un popă și o bibliotecară, ei doi trebuiau să coboare în subsolul populat de neintegrați a termenului de conduită civila, nepăsători a bazelor legale, distrugătorii de moralitate, șerpii rațiunii - deținuții societății.

— Te-ai mai gândit la teoria mea? Părintele înțelese aluzia lui Dan, devia răspunsul.

— Da, mergem spre hotel Excelsior acum, învârtea de volan Dan cu o mână sprijinindu-și telefonul de ureche cu umărul.

— Dane este prea evident ca simpla coincidență de nume a hotelurilor să fie cea hotărâtoare, ajutorul Scriitorului urmează Nuvela și încă are un avantaj fiind chiar Nuvela ne descifrată, dar uite că și descifrată evidentul nu pare și nu cred să fie cel corect de urmat.

— Nu, nu este ajutor...Este un co-autor a Nuvelei Părinte, merg pe prima cale avută, cea evidentă, apoi pe restul!

— Dane, gândește-te, primul cadavru a personajului Dorian Grey, a fost costumat exact cum îl descrie autorul original, găsit în fața unui eveniment despre pictură, întreaga idee a cărții și nu un fragment sau pasaj este despre tabloul lui Dorian, al doilea cadavru a personajului Al Joad asemenea, amplasat în fața unei ferme ca întregul roman să planeze deasupra lipsurilor, o fermă însemnând cultivarea, abundența, munca, roadele câmpului... Nu vezi o simetrie, o ordine... Tadgio este prezent lângă apă, sau...

Iadul îngerilorWhere stories live. Discover now