Așa dulce mi pare momentul când ma las pur și simplu pradă sclipirii de moment..fară să am totuși un punct-reper anume.
Îmi place să fur un dram de clipă,ca mai apoi să-l pierd printre zeci de gânduri si cuvinte.. Încercând mereu din răsputeri să mi vorbesc,căci de atâtea ori m am pierdut..încercand sa ating ceva ce toți numim..fericire..
Acum ea se rezumă doar la..o liniște de moment,o strângere puternica de mâna..un apus și un rasarit..privite pe ascuns,de orice altă privire..
Am devenit puțin sătul de albastrul din cerneala..atâta timp cât îmi arata numai tristețe..
Și încă ma întreb dacă nu cumva îmi doresc o schimbare..sau poate doar am sfârșit,jalnic..în speranță..
