Medalionul dragostei

35. Divorțul

- Sincer, nu prea ştiu ce să-ți spun. El e fratele meu, iar tu..., tăcu el o clipă, tu eşti mama fiului meu.

- Nu e nimic de spus. Victor ştie că singurul bărbat pe care îl iubesc eşti tu! îşi mută privirea pe el.

- Jess..se fâstâci el.

- Nu, Brad, se ridică de pe canapea şi îl prinse de mâini. Te iubesc şi vreau să ştii asta, îmi pare rău pentru greşelile, pe care le-am făcut. Dar, eu chiar nu am ştiut că Victor e fratele tău, te rog, crede-mă, o lacrimă îi parcurse obrazul.

- Jess, o dezlipi de el, cu blândețe. Te cred, dar nu e că nu te iubesc, însă vreau să mi te scot din suflet.

- De ce? Nu ne mai putem da o şansă?

- Nu, chiar dacă mi-e imposibil, o privi dezarmat şi cu lacrimi în ochi. Nu mai are rost, Jess, ne facem rău de fiecare dată, când încercăm să fim împreună. E mai bine să încercăm să stăm departe unul de celălalt.

Jessica plângea, îl privi dezamăgită cu acei ochi trişti, îşi dorea din tot sufletul, să-l convingă că ei doi mai pot avea o şansă, însă Brad, rămase în loc, precum o statuetă, nimic nu-l convingea, deşi nici el nu era prea sigur de cele spuse. Brad îi şterse lacrimile, apoi vru să o îmbrățişeze, dar se opri.

- Vom trece peste asta, ne vom aminti cu drag de momentele frumoase petrecute împreună şi mereu Robert va fi legătura noastră puternică. Eşti tânără şi frumoasă, cu siguranță, la un moment dat vei găsi un bărbat, care te va respecta şi te va iubi, spuse el blând şi cu obrajii umezi, din cauza lacrimilor, care curgeau.

- Brad, ai venit! strigă Robert, de pe ultima treaptă a scării, de la etaj.

- Da, scumpule, îşi şterse lacrimile şi îşi întoarse privirea spre el, stai, urc eu la tine!

- Bine, merg în camera mea, să-ți pregătesc o surpriză!

- Fugi! zâmbi el. Brad se întoarse spre Jessica. Te rog, pentru Robert să încercăm să ne înțelegem şi să nu îl rănim.

Jessica era în camera ei, privind laptopul, îşi puse căştile, apoi pe ecran îi apăru imaginea Antoniei.

- Anto! Ce frumoasă eşti! Ți-ai schimbat culoarea părului.

- Da, este mai ciocolatiu, îşi trecu ea o mână prin păr. Ce faci?

- Bine, am primit mesajul tău  şi am intrat să-ți vorbesc.

- Mă bucur! Scuze că nu am reuşit mai repede, dar la noi e dimineață acum, căscă ea.

- La noi e seară, David?

- Pregăteşte cafeaua, iar eu voi face micul dejun, zâmbi ea.

- Gospodina Antonia, râse Jessica.

- Da, mi-am dat seama că îmi place să gătesc.

- Sunt foarte fericită să te văd aşa, toată un zâmbet.

- Restul ce fac? Robert? Tata?

- Tata e bine, Robert doarme, Brad e cu el, a adormit şi el, nu am vrut să îl trezesc.

- Brad? întrebă ea cu subînțeles.

- Da, dar a rămas pentru fiul lui, aşa că nu rânji. Între mine şi Brad nu poate fi nimic.

- De ce? Ştim că te iubeşte, şi tu pe el, iar eu nu înțeleg ce e aşa de complicat?

- Mi-a spus că vrea să mă scoată din suflet.

- Poate pentru că te ştie legată de Victor şi nu vrea să intervină.

- Azi am primit actele de divorț, iar Brad a fost de față. Sunt o fraieră, Anto! O mare fraieră, începu ea să plângă, am crezut că putem repara relația noastră, dar el s-a săturat şi îl înțeleg!

- Jessi, nu te da bătută, cred că a venit momentul ca tu să lupți pentru el, să îi dovedeşti că îl iubeşti cu adevărat şi că îți pare rău pentru tot ceea ce ai făcut.

- Cum, Anto? Mi-a spus clar şi răspicat că da, într-adevăr mă iubeşte, însă nu mai avem nicio şansă.

- Draga mea, luptă pentru el! Nu ceda, doar pentru că ți-a zis că nu mai există vreo şansă. Spune-i că-l iubeşti, arată-i că o faci.

- Să-i spun zilnic? Să par o obsedată? Ce să fac? Să îl urmăresc?

- Jessi, răse Antonia, nu îți spun să-l urmăreşti şi să nu-i laşi libertate. Doar să fii tu, cea, care îl iubeşte!

- Aş face orice pentru el, aş da timpul înapoi, să fim împreună de la început şi să-l creştem pe Robert.

- Din păcate, acest lucru nu-l mai poți face. O să mă gândesc la ceva şi o să-ți spun cum să faci. Şi zici că Victor ți-a trimis actele de divorț?

- Da, mă aşteptam la asta, o să i le trimit lui David, să se ocupe de ele.

- Sigur. Are vreo pretenție?

- Nu, recunoaşte că nu el este tatăl, iar în ceea ce priveşte bunurile comune, apartamentul va fi vândut şi fiecare îşi va lua partea.

- Nu te-a sunat să-ți spună?

- Nu, deloc! Nici nu am curaj să-l sun, cel puțin nu, deocamdată. Voi când ajungeți în Berlin?

- Abia peste două zile. Am petrecut mai mult timp la mare. A fost de vis! Dar şi obositor, să te tot plimbi dintr-un loc în altul. Îți voi trinite nişte poze. Cred că o să ne întoarcem acasă peste o lună. Ne este dor de voi. Mai ales, de nepoțelul meu drăgălaş.

- Şi nouă ne este dor de voi!

A doua zi la amiază, Robert şi Dave plecară la cinema, deoarece rula un film de animație, iar Jessica rămăsese acasă, luă o carte din bibliotecă, un roman de dragoste, se aşeză pe canapeaua din sufragerie şi începu să-l citească.

Brad muncise cot la cot cu argații moşiei, pentru a construi un nou țarc, tocmai făcuse un duş, când Garry bătu la uşă.

- Imediat, îşi luă halatul pe el. Intră!

- Domnule Brad, vă caută cineva.

- Cine? întrebă el, curios, în timp ce îşi ştergea cu un prosop, părul.

- Victor James, îl privi Garry, oarecum cu teamă, de reacția lui.

- Cobor imediat, mă îmbrac doar.

După un sfert de oră, Brad coborî în sufragerie, unde Victor îl aştepta, aşezat pe canapea, frământându-şi mâinile.

- Victor, nu mă aşteptam să te văd aici!

- Bună! Sincer, se ridică el în picioare, nici eu, dădu mâna cu Brad.

- Ia loc, se aşezară amândoi.

- Mulțumesc! Bănuiesc că ştii de ce sunt aici, cel puțin te gândeşti.

*****