Căsătorie Înșelătoare

XLII

Ethan era impreuna cu o tipa. O mangaia si se purtau tandru unul cu celalalt. Aveau in fata doua pahare de vin rosu pe jumatate goale. El isi intoarce privirea spre noi. Plasele pe care le aveam in maini sunt undeva pe jos de multa vreme. Nu pare deranjat de faptul ca a fost prins in fapt. O mangaie provocator pe picior.
-Ooo..Ati venit. Dati-mi voie sa fac prezentarile. Scarllet, ea este Ileyn, iubita mea!
Cand aud asta, cerul mi se prabuseste in cap. Incep sa tip, sa urlu, sa il lovesc, sa sparg lucruri, sa plang, dar doar pe interior. In realitate, cateva lacrimi isi fac aparitia dar nu le las sa se observe. Merg in camera, iau un pix si hartiile primite si revin in sufragerie. Le semnez ca mai apoi sa i le inmanez politicos.
-Poftim! Acum esti liber sa fii cu iubita ta! Spun si plec din casa. Am nevoie de aer proaspat pentru a  gandi clar. Ethan dupa ce primeste actele si vede despre ce e vorba, se uita ingrozit la mine dupa care alearga  dupa mine strigandu-mi numele in continuu. Nu ii dau importanta si ies in strada. Mintea imi e prea incetosata si nu stiu ce sa mai fac. Vreau sa traversez pe partea cealalta a strazii ca sa ajung la propria masina dar aud doar vocea lui Ethan strigandu-mi numele, o frana brusca,o bubuitura si o cazatura la pamant. Dupa ce ma dezmeticesc observ ca eu eram cea care fusese impinsa din calea masinii ce trecuse cu viteza in momentul acela. Ethan era intins pe sosea, il lovise masina. Ii curgea sange de la tampla. Il lovise din cauza mea. Ma impinsese din calea masini insa pentru el fusese prea tarziu. Ma apropii de el plangand. Pulsul ii era slabit. Toti cei din casa ies afara speriati. Soferul iese din masina inganand ca "nu se poate asa ceva".
-Margaret!!!! Cheama salvarea!!!! Tip cat pot la ea.
Dupa 10 minute salvarea e aici, luandu-l pe Ethan. Eu ii urmez cu masina pana la cel mai apropiat spital.
La spital aflu cel mai mare cosmar al meu.
Ethan intrase in coma.... Cel mai grav era ca nu se stia cand se va trezii.
Dupa o luna...
Stau si ma uit la el si parca doarme. De o luna nu fac decat sa il privesc. Doctorii ii dau sanse slabe. Eu ma simt din ce in ce mai rau. Am lesinat de cateva ori si slabesc intr-una. Evelin sta cu bunica mea. Ai mei au venit sa ma vada dar nu m-a interesat prezenta lor. Singura persoana care ma intereseaza este intinsa pe acest pat blestemat. Sarah mai vine din cand in cand cu Chris. Ramasese insarcinata acum 5 luni. Eu imi asteptam cuminte analizele facute. Stateam pe acelasi scaun pe care stau de o luna. Noptiile le petrec pe canapeaua asta ingusta. Trec pe acasa doar pentru a face dus si a ma schimba de lucruri. Inca stau la el. Nu am avut timp sa ma mut. Bunica locuieste cu cea mica tot in casa lui.
Sunt scoasa din transa de doctorul care intra pe usa cu niste foi in mana. Imi spune sa il urmez la el in birou si fac intocmai.
-Doamna, se pare ca trebuie sa aveti foarte mare grija de dumneavoastra. Corpul dumneavoastra e pre slabit. O asistenta va veni si vă va administra o serie de calciu, vitamine si glucoza.
-Nu va faceti griji. Sunt bine! Spun cu o voce slabita.
-Doamna, daca nu faceti ce spun, riscati sa pierdeti sarcina!
-Poftim?!
-Sunteti insarcinata in 6 saptamani. Precis sotul dumneavoastra se va bucura cand se va trezii. Imi spune acesta vesel dar eu sunt inca in stare de soc.
Dupa sfaturile date de doctor, revin in salonul lui Ethan.
-Trezeste-te caci vreau sa te omor! M-ai lasat iarasi insarcinata! Intentionat ai facut-o!!!! Aparatul incepe sa bipaie asurzitor, iar lui ii apare un zambet viclean pe buze. Raman socata. Deschide ochii lui cei albastri care ma fac sa ma topesc de fiecare data cand ii vad.  Ma indepartez de pat speriata pentru ca nu imi vine sa cred.
-Cum... cum...cum e posibil? Intreb uimita. El nu face decat sa se ridice in fund si sa se uite frumos la mine.
-Sunt treaz de 2 zile. Am vrut sa vad cat ai sta langa mine.
-Ar fi trebuit sa stea langa tine iubita ta! I-o intorc eu rautacios.
-Nu e iubita mea! Tu esti unica femeie pe care o iubesc!
-Oh mai scuteste-ma! Si de asta mi-ai dat actele de divort. Pentru ca ma iubesti. Tot timpul umblii cu minciuni. Eu am plecat de aici! Spun si dau sa ma ridic dar ameteala ma cuprinde si dau sa cad. El se ridica rapid din pat si ma cuprinde in brate asezandu-ma in locul lui.
-Oh da-mi drumul! Ii spun uitandu-ma urat la el desi el se uita frumos la mine. 
Doctorul intra si ramane surprins cand vede ca pacientul ingrijeste insotitorul. Ii face un control amanuntit si constata ca nu mai are nimic. Eu in schimb aflu ca dupa atata efort depus, daca vreau sa pastrez copilul, trebuie sa stau majoritatea timpului in pat.
Ajung acasa si ma indrept spre camera sa imi fac bagajele. In drum spre camera, o strig pe bunica.
-Bunico, fa bagajele. Plecam!
Bunica iese din bucatarie cu Evelin in brate uitandu-se la mine ca la o apucata.
-Bunico nu faci nici-un bagaj. Scarllet nu pleaca nicaieri! Tipa Ethan. Pentru un om care statuse in coma o luna, era tare energic.
-Ba am sa plec! Spun revoltata.
-Ba nu! Voi asista la nasterea celui de-al doilea copil si mai ales la cresterea ambilor copii. Nu iti permit sa pleci!
Bunica auzind asta chicoteste si intra inapoi in bucatarie fara a ne mai lua in seama.
Eu raman fara glas. Cum poate sa imi faca propria bunica asa ceva?

- Nesimtitule, te urasc! Cum am putut eu sa ma casatoresc cu tipul asta si mai ales sa ajung sa il iubesc?  el doar incepe sa rada pe sub mustati. Gestul lui ma infurie si mai tare.

-Da-mi doamne rabdare ca daca imi dai putere, il omor pe bufonul asta!!! spun si sar croita pe el ca sa il bat. Lovesc cu pumnii in pieptul sau care pare de otel caci in loc sa il doara pe el, ma dor pe mine pomnii. Ethan nu mai sta la discutii si ma aruca pe umarul sau carandu-ma ca un sac de cartofi.

-Da-mi drumul bruta! tip spre el lovindu-l in spate dar nu fac decat sa ii starnesc rasul.

-O sa iti dau drumul dar nu aici! spune lovindu-ma cu palma peste fund.  Imi replica el, iar eu nu pot decat sa ma las carata pe scari pana in dormitor.