Blood & Honey Love & Crimes

Capitolul I

Ador momentul acela cand soarele apune si lasa in urma sa acele raze rozalii ce se contopesc cu albastrul cerului si albul pufos al norilor.
Ma facea sa ma gandesc la tine,la ce inseamna pentru tine acest moment.
Singurul lucru care iti starnea interesul era sentimentul de adrenalina,bataile accentuate ale inimii,concentrarea maxima si miscarea pe care urma sa o faci.

Am avut destul timp sa imi pot da seama de felul tau de a fi,cum te comporti, cum percepi tu lucrurile insa, nu am reusit.Erai atat de diferit si atat de imprevizibil,iar eu adoram asta.
Intr-un fel imi aminteai de mine...doar ca la o varsta mai frageda si spun asta fiind constienta ca suntem de aceeasi varsta aproape.Priveam lumea ca pe o amenintare iar ei probabil ca ma credeau a fi o ciudata ignorand faptul ca faceam asta din vina lor.
Traiesc in trecut,stiu deja asta dar,degeaba mergi inainte daca uiti de unde ai plecat si ce te-a format ca om.

Imi placea sa iti stiu fiecare miscare si sa te observ de la distanta in timp ce iti  puneai planul in aplicare.Nu eram un "stalker" sau cel putin nu credeam asta.Te urmaream de atata timp incat din obijnuinta devenise o normalitate sa iti stiu fiecare miscare,ce faci la respectivele ore,cu cine esti si la ce te gandesti.
Ma indragostisem de tine inca de atunci,de cand ne ciocnisem in aeroport amandoi grabiti sa prindem avionul si aparent a fost o coincidenta placuta sa stiu ca aveam aceeasi ruta,cel mai probabil si tu trebuia sa ajung la Vienna fiind o calatorie de afacerii.Apucasem sa iti admir trasaturile masculine de aproape,ochii aceia negrii ce parca ma inghiteau,buzele rozalii si parul acela ciufulit ce ti se potrivea perfect cu intregul tau look.
Erai perfect si te voiam al meu ,insa ramasesem fara cuvinte atunci,privind trista cum pleci grabit adresandu-mi niste simple scuze.
Trebuie sa recunosc,eram dezamagita si nu credeam ca te voi mai vedea vreodata inafara imaginatiei mele,insa am fost placut surprinsa sa te zaresc din nou, prin multime, la intoarcerea din Vienna si am fost si mai surprinsa sa stiu ca te stabilisei intr-un apartament la hotelul de pe strada de alaturi a celui in care ma aflu eu.Te puteam vedea asa bine de la etajul opt ,iar zilele in care nu iti trageai draperia din living atunci cand ieseai de la dus erau cele mai frumoase.Aveai un corp superb,bine definit si lucrat iar prosopul se aseza atat de bine pe talia ta,pana si cu parul ud si ciufulit ce lasa sa cada cateva suvite in fata ,era perfect,esti perfect!

De mai bine de jumatate de an imi desfasuram activitatile in fata geamului imens pe care il aveam in sufragerie,mereu fiind fixata pe geamul tau, insa aproape mereu aveai draperiile inchise si nu te puteam vedea decat atunci cand paraseai apartamentul ca sa pleci la serviciu.

Astazi ai plecat din nou, iar eu am ramas langa masuta pe care mi-o instalasem langa geam privind lung in urma ta.
Aveam amandoi aceeasi profesie,insa eu lucram acasa majoritatea timpului si prin urmare cu greu imi paraseam apartamentul decat daca aveam ceva de luat,eram chemata la companie sau pentru o calatorie de afaceri.
Avusesem onoarea ,nu cu mult timp in urma, sa te vad in actiune,insa probabil tu nu iti amintesti de asta.Erai atat de convingator in timp ce prezentai in fata directorilor ce imi erau sefi,aveai un aer lejer si erai plin de incredere,ceea ce ti-a adus si succesul.In timpul prezentarii faceai glume profesionale ce erau pe gustul lor,imi era greu sa nu rad la ele chiar daca nu le intelegeam pe deplin,atata timp cat le faceai tu,erau perfecte.La sfarsitul prezentarii ti-ai luat mapa si stick-ul din laptopul meu si mi-ai zambit urmand ca apoi sa parasesti incaperea fericit ca ai incheiat o afacere.
Da,probabil nu iti amintesti de mine... dar eu imi amintesc.

Ma ridic de la masa si ma indrept spre camera unde aveam cutia plina de comori.O asez pe masuta din colt si incep sa rascolesc prin toate pozele cu tine.

-Asa perfect... imi soptesc, in timp ce imi pun degetul pe poza cu corpul tau superb si il las sa alunece usor in jos.Intr-o buna zi...

Strang pozele imprastiate uitandu-ma pentru o ultima data la ele si le pun in cutie.
Ma gandeam oare daca ai afla vreodata de ele,ce ai crede,ce ai face si daca ai vedea ca le am si pe cele in timp ce faci ce sti tu mai bine,m-ai ameninta si pe mine?

-Nah..ar fi imposibil.imi spun ,intorcandu-ma la laptopul meu si continui sa scriu raportul pe care il incepusem acum cateva zile.

Ma concentram pe ce aveam de facut, incercand sa imi iau gandul de la tine pentru macar cateva minute.A fost greu, dar am reusit intr-un final sa termin.Am trimis raportul directorului si mi-am inchis laptopul urmand sa imi tarasc picioarele pana in dormitor unde m-am trantit suparata in pat.
Uram cand nu aveam nimic de facut,nu trecea timpul suficient de repede ca sa te vad si aveam prea mult la dispozitie.

-Ce sa fac...?soptesc plasandu-mi mainile pe ochi ,incercand sa ma gandesc la ceva de facut.

Am stat asa suficient incat sa atipesc, macar acum nu trebuia sa imi mai fac griji ca mai erau ore pana aveam sa te vad din nou.

In cele din urma,am fost trezita de notificarile de pe laptop ce rasunau in ecou dincolo de usa dormitorului meu.M-am ridicat, fiind inca somnoroasa ,din pat si am coborat cele doua trepte ale platformei pe care se afla,urmand sa verific continutul notificarilor ce ma trezisera.

Andrew Liaz:Raportul este foarte bine detaliat iar graficele sunt bine puse pentru a scoate in evidenta banii pe care ii distribuim.
De asemenea, sa realizezi o prezentare despre jocul pe care vrem sa il lansam. Pana cel tarziu luna viitoare sa fie gata si vreau ca tu,sa creezi un caracter pentru clasa la care lucram momentan,avand ca si putere magia neagra.Ma bazez pe tine,spor la treaba!

I-am trimis un mesaj multumindu-i fiind destul de entuziasmata ca aveam sa lucrez la unul dintre cele mai noi caractere si am fost usor surprinsa ca nu a uitat de tot ca eu ma inscrisesem ca artist digital inainte sa ma puna la scris de rapoarte pentru vanzari.

Am stat putin pe ganduri ,fiind inca extrem de entuziasmata, gandindu-ma deja la cum sa arate caracterul meu si mi-am amintit de tine.Mi-am ridicat privirea si am privit lumina ce trecea prin geamul tau,erai acolo,intins pe pat cu laptopul in brate,pareai usor deranjat.

-Insfarsit!exclam eu fericita,continuand sa te privesc insistent.

La scurt timp ,te-ai ridicat si ti-ai luat hanoracul trantit pe scaun ,ai iesit din camera urmand sa parasesti cladirea si ai plecat tragandu-ti mai mult de esarfa pentru a-ti acoperii fata.
M-am imbracat si eu rapid si am iesit sa te urmaresc,pastrand distanta pentru a nu ma vedea.Am mers o perioada pana ce ti-am pierdut urma in intuneric,ma uitam in jur insa nu iti mai gaseam silueta.Am tresarit la scurtul tipat subtire pe care il auzisem si m-am indreptat spre acesta.Erai asa sublim cand faceai asta,iti placea sa le chinui pana in ultimul moment.
Mi-am scos telefonul pentru a face o poza si am fost socata cand am realizat ca uitasem blitul aprins.Am fugit cat de repede am putut sperand ca nu m-ai vazut si m-am inchis in apartament asteptand la coltul intunecat al geamului din sufragerie ca sa te vad din nou.

Erai suparat si mergeai nervos pe aleea usor luminata de felinare pana sa ma tintesti nervos cu privirea.