-Pe Dracu-

Capitolul 53:- "În numele Dragostei!"

Cine dracu face zgomot?
Mă întreb eu, negru de furie și roșu de dorință, însă am realizat că e vorba de telefonul meu insistent.
   Îl ignor și mă napustesc din nou asupra brunetei mele sexy, sărutându-i pătimaș buzele, însă melodia enervantă a telefonului nu încetează să urle, așa că îmi privesc îngerul cu regret, și mă duc spre telefon.
  Răspunzand fără de a mă mai uita la apelant, întorcându-mă înapoi spre îngerul meu.
- Da! Răspund apăsat, și vizibil iritat de deranj.
  Aplecându-mă pentru a-mi înfructa din nou gura cu buzele moi ale iubitei mele.
- Ce faci dulceață? Nu ți-a fost dor de mine?
  Știți cum e sentimentul când stai peste iubita ta, ambii dezbrăcați, la un pas de a o face din nou, și vorbești la telefon cu fosta?
  Nu. Nu cred că știți. Și e și mai a naibii când iubita de sub tine, aude fiecare cuvânțel în parte, iar ochii îi trădează dezamăgirea învăluită într-o subțire mantie evidentă de durere ce oglindează nu doar privirea ei, dar și fiecare gest, corpul ei înțepenind sub mine, de frică, de neștiință, de nedumerire.
- Ce dorești Linda? Vocea mea dură răsună în încăpere, iar iubita mea se încordează vizibil, așteptând nerăbdătoare un răspuns.
- Hmm...la moment nimic din ce nu poți să-mi dai.
- Exemplificăți răspunsul.
  Tonul ei pervers se simte perfect și din păcate doar pentru momentul respectiv, Emmei nu îi ia mai mult de câteva milisecunde ca să simtă și ea invitația indirectă la un sex din partea Lindei.
- Sincer? Te vreau pe tine, adânc îngropat în mine.
  Sau mai bine zis, invitația directă.
- Du-te dracu! Îi zic eu sigur pe mine, în timp ce fixez privirea Emmei, încercând să îi deslușesc firul neîntrerupt al gândurilor sale încâlcite precum mătasea în bătaia constantă a vântului desprins dintr-un peisaj tomnatic.
- Nu închide! Tot ție o să-ți pară rău mai apoi. Bunicul meu e bun prieten cu bunica ta. Te felicit iubitule, în curând vom avea nunta.
      Și asta a fost picătura ce a umplut fără dar și poate, paharul, în cazul acesta, frumoasa pădure verde și sălbatică din ochii ei. A celei inima căreia bate de sută de ori mai repede, lovindu-mi insistent pielea trupului meu, însetat încă după al el, precum și vampirul după sânge.
- Ce? Ce dracu tot îndrugi acolo? Ești beată? Drogată? Țip la proasta din telefon însă râsul ei nebun, mă face să pufnesc exasperat, înțelegând în sinea mea că cu o așa nebună, nu are sens să te pui.
- Mai vedem noi mâine. Te pup viitorul meu soțior.
  Și cu astea fiind zise, arunc telefonul prin mijlocul biroului, exact în acel timp în care Emma se zbate sub greutatea mea, pentru ași recâștiga libertatea.
- Despre ce nuntă pe dracu, se vorbește Jeisson? Mă întreabă vulcanul de sub mine, lava căreia e pe cale să erupă, la fel ca și prietenul meu ce nu poate fi satisfăcut.
- Iubito, jur că nu știu nimic! Zic repede în apărarea mea însă privirea ei încețoșată de lacrimi dar și de furie păcătoasă, mă îngrijorează, mă sperie  și decid să mă ridic de pe ea, pentru ai reda din nou spațiul, și a o lăsa pe ea să aleagă ce vrea.

   Se ridică rapid de pe masa care până acum ne-a servit ca sălaș în care ne-am consumat iubirea și se îmbracă atât de repede încât în timp ce ea era deja gata, eu reușisem să îmi pun pe mine doar perechea de boxeri și pantaloni, la care nu am reușit să le închid șlițul.

Când mă așteptam ca Emma să plece ca o tornadă lăsându-mă singur să-mi plâng de mila prostului din mine, bruneta mă surprinde din nou, când se așează pe scaunul principal din capul mesei de conferințe și mă studiază atent.
   În urma gestului său, mă așez ca hipnotizat pe un scaun de lângă ea.
- Îmbracăte! Îmi zice încet și indiferent de situația în care ne aflăm, nu pot să mă abțin din ai arunca un rânjet plin de sine, fiind conștient că mi-a zis ca să mă îmbrac, doar pentru a evita o nouă partidă pe care prietenașul meu din pantaloni, abia o așteaptă.
  Însă după ce-și dă ochii peste cap, revin din nou la seriozitate și mă îmbrac cât pot de repede, luându-mi din nou locul.
- Emma, chiar nu știu despre ce nuntă vorbește Linda. Însă, am o presupunere...
- Cintinuă.
Îmi zice ea, când vede că m-am oprit.
- Acum,  aproximativ cu 5 ani în urmă, am avut o relație cu Linda. Nu genu de relație serioasă, bazată pe dulcegănii, era doar sex. Însă asta am înțeles mai târziu. Eram tânăr, îmi plăcea noul, necunoscutul, și Linda era perfectă pentru mine. Era tot ceea ce credeam că își poate dori un bărbat. Era frumoasă, efectivă, populară și...
- Pe dracu Adisson! Continuă!
- Și bună la pat! Eram doar un puști de 19 ani și chiar dacă nu mai eram demult timp virgin, ce a fost mai important la pat m-a invatat practic ea. Aveam aceeași vârstă, iar eu eram mereu tentant să încerc ceva nou, așa că am ajuns să ne-o tragem. Cu timpul am început să o facem din ce în ce mai des, până când am început cică să ne întâlnim. Ea nu își mai dorea doar sex, iar mie îmi era prea bine ca să renunț la ea, așa că am devenit cuplul universității. Când i-am făcut cuniștință cu ai mei, bunica se bucurase atât de tare, încât deja visa la o nuntă, în timp ce eu o lăsam să își continuie visul. Iar mai apoi, mai apoi am aflat că se mai vedea cu cineva. Așa că am decis să îi pun punct la tot ce aveam atunci cu ea. Trecusera 4 ani, acum un an, am întâlnit-o din nou. Când m-am desparțit de ea, am suferit un timp, si când am întalnit-o, ca un prost m-am încurcat din nou cu ea. Trebuia să facem nunta, pană când ea a plecat pentru un contract cu moda ei data naibii. Bunica, mama tatei, era mult prea atașată de ea, mai ales că era și bună prietenă cu bunicul ei, așa că i-am zis că a plecat cu contractul, dar nu ne-am despărțit, avea probleme cu inima, nu aveam voie să o îngrijorez. Minciuna așa a și rămas. Presupun că acum Linda s-a întâlnit cu bunica, și își face de cap, însă iubito. Te asigur nu va fi nici-o nuntă, iubito.