Dragoste și violență

VII

Șocant a fost pentru mine să nu o găsesc pe Ioana acolo, mai ales după fraza ei de aseară : "Nu mai doresc nimic, nu doresc să sărbătoresc, sunt descurajată de toți și obosită!". Banal ar fi fost să privesc serios la toate astea, pentru mine Ioana era un copil, un copil care prea mult a suferit. 

După ce am fumat țigara, am sunat-o pe Ioana :
- Unde ești ?
- Batman (așa îmi spunea ea...), eu deja sunt în taxi și plec spre lac, tu unde ești?
- Eu deja sunt aici, Ioana mă înnebunește așteptarea asta!
- Scuze puiule, peste cincisprezece minute îți promit o să fiu alături de tine, te pup dulce.
            Era bine dispuse, îmi părea bine, uitase-m de faptul că eram nervos pînă acum. Copilița asta mă făcea să mă gîndesc mai mult la ea de cît la mine. Straniu, totu-și nu eram eu ăla, eram mai mult classic (dobitoc și derbedeu). 
În cîteva ore deja Ioana mi-a făcut cunoștință cu toți prietenii ei, de la început am găsit limbă comună cu un fost coleg de-a ei și cu iubita lui. Victor și Victoria. Practit vorbeam cu Victor despre tot, inclusiv și relațiile cu Ioana. De la început totul era bine, Ioana era fericită, eu la rîndul meu - fericit pentru ea.
În seara aia am auzit prima oară de la Ioana alea 2 cuvinte : "Te iubesc!". Seară perfectă părea a fi, dar nu uita că satana mereu îmi f#te cîte o scenă dulce în destinul meu.
Ioana era prea ocupată cu invitații, mi-a spus ceva de genul: "Puiule voi fi doar a ta - puțin mai tîrziu.". Fraza asta a ei a fost foarte dubioasă, a sunat a rău. Intuiția mea nu m-a dat de gol, Ioana se comporta foarte straniu, practic mă ignora, pe cînd unele prietene de ale ei îmi făceau complimente. Abia îmi controlam emoțiile, da am decis să nu-i stric ziua de naștere, cu toate că de obicei aș fi plecat de acolo și uitam de toți. De fapt îmi dădeam bine seama că Ioana asta și dorea, dorea să o lăs, să ne despărțim. Am mers peste orgoliu și mi-am stăpînit emoțiile, fumam țigară după țigară, Ioana făcea tot posibilul ca să îi dau papucii...

            Pe la orele 21:00 toți s-au împrăștiat, am rămas doar eu, Ioana și Vergiliu. Cu Vergiliu mă cunoașteam de la Ziua Independenței, el era așa zisul verișor. Ioana a început să plîngă, plîngea și nu se mai oprea, eu cu Vergiliu am înțeles în ce-i faza...
Am discutat cîteva ore, pînă la orele 23:00. Am sunat un taxi, să plecăm la Ioana acasă, apoi la plimbare. Nu e nimic superficial, Ioana turba, eu cu Vergiliu discutam despre trecutul Ioanei. Țin minte și acum fraza lui : "Bă frate, fata asta te merită, ea are dreptul să fie fericită.". Fraza asta a fost bună, Ioana nu a mai auzit nimic, era prea ocupată - cînta și zzburda.
Ne-am plimbat aproximativ o oră, apoi am plecat spre casa Ioanei, ea deja s-a calmat.
Am ajuns aproape la casa Ioanei, ea m-a sărutat și a plecat la culcare, era puțin beată.
Urmam să-l sun pe Victor, ne-am înțeles că voi dormi la el. Dar Vergiliu a insistat să mai vorbim și să mai fumăm cîte o țigară. Discuția noastră s-a întins pînă la ora 1 de noapte. Mă sună Ioana:

- Unde ești nebunule?
- Sunt încă lîngă casa ta...
- Vino că azi dormi la mine!

Fără să mă mai gîndesc mi-am luat rămas bun de la Vergiliu. Eram la curent că pentru Ioana ăsta-i un pas serios. Am intrat în casă, Ioana mi-a arătat odaia în care voi dormi, patul deja era pregătit. Ne-am urat noapte bună, am sărutat-o și Ioana a plecat. 
Să-mi bag p#la, chiar un sărut și atît?! ... da oricum eram satisfăcut, însă nu eram în stare să adorm. Trecuse jumate de oră, aud o ușă scîrțiind, intră Ioana în odaie și îmi spune că mi-a adus apă gazată. Apa era doar un motiv, Ioana a aruncat sticla cu apă și a sărit ca o nebună peste mine...