Dragoste și violență

VI

    Era un mesaj de la Ana! Cine-i ea?! 
Ana e o fetiță de 17 ani care locuiește în Germania. Ne cunoaștem practit de la 13 ani, pe atunci ea mai locuia la Moldova. Atunci nu prea comunicam cu ea, cînd ne vedeam ne salutam și doar atît. Anii au trecut și ea a plecat la Germania. Într-o zi de primăvară, eram încă la liceu navigam pe Facebook, am văzut cîteva poze postate de ea. Băi da să moară morții cît de frumoasă s-a făcut copila asta, avea ea un "vino-ncoace". Îi scrisem un mesaj și așa am început a comunica, peste cîteva luni deja ne mai certam. Timpul trecea, vorbeam cu ea ore în șir pe Viber, mesaje, poze etc. Eram sincer cu ea și uneori îi mai spuneam că o doresc, chiar uneori îmi doream foarte tare să-i desfac parantezele și să-i bag întregul, dat fiind faptul că ne despart cîteva mii de km.  totul părea a glumă. Cum să nu o dorești, pînă și un impotent și-ar reveni dacă ar vedeao pe ea în pielea goală. Era spurcată de gură, dar asta îmi plăcea în ea. Nu-i în firea ei să înghită orgoliul și să te lase să te sui în cap, are o viteză nebună de la iepuraș pînă la viperă. Cînd e nervoasă în loc de "Noapte bună" auzi "Dute-n p#lă", uite asta-i Ana mea!
        

Mi-a scris un mesaj de genu : "Ai uitat de mine prostule?". 
Ana iubea să vorbească cu mine, eram unicul om probabil care vorbea cu ea deschis. După ce a aflat de toată istoria asta cu Ioana, a început a mă trimite și a mă scoate, s-a supărat foc! Ea era la curent cu totul cu cine mă f#t, cîte țigări am fumat azi sau cîte păcate am, dar nici o dată nu am auzit-o așa...
Vipera asta totu-și îmi dorea binele, așa ne iubim noi anapoda.  După ce am vorbit de Ioana ne certasem.

A trecut mult timp, relațiile mele și ale Ioanei erau la fel dea mama dracului. Des ne certam, treceau cîteva minute iară-și ne sărutam. Dragoste - uite așa numeam eu asta, și eram destul de chior ca să văd ce se întîmplă. De fapt toți suntem orbi cînd iubim pe cineva. Ea la fiecare ceartă găsea un motiv să plece, eu găseam un motiv să o ajung din urmă. Roata dracului nu alta, eram asemenea lui Tom & Jerry. Luna august mi-a schimbat viața, dar uite că a trecut rapid. Atîtea peripeții de la o simplă fată, atîția nervi, dar îmi părea că eram fericiți. Se apropia 6 septembrie ziua Ioanei, îmi băteam capul de cadou. Pînă într-un final am luat o foaie A4 și am început să desen, era un portret de al nostru. Cîteva nopți nedormite, atîtea încercări și parcă s-a primit ceva. Unica problemă e că nu știam care v-a fi reacția Ioanei. Da eram indiferent, dacă nu o să-i placă, îl voi arunca și pînă aici a fost. 

Uite că a venit și ziua de 6 septembrie, de dimineață am plecat la muncă. M-am aranjat ca agent de vînzări într-o companie Italiană. Era prima mea zi de muncă, Ioanei i-am promis că la orele 18:00 deja  o să fiu la ziua ei. M-am trezit de dimineață, am luat portretul și am plecat la Bălți. Cînd am ajuns pe loc am într-at într-o florărie, măi da ce greu i-am ales florile. Foarte bine că eram la curent, apoi mi-am amintit - Ioana adoră romanițele. M-am înțeles cu tîrfa aia de vînzătoare că voi lăsa portretul la ea șipe la orele 16:00 o să mă întorc după el. (De ce tîrfă? credemă că mai bine să nu știi).
Am ajuns la companie, cică am așteptat jumate de oră pînă  șeful a ieșit din birou. Rîdeam cu toți angajații, șeful nostru masturbează cu noaptea în cap. 
În fine, mi-am făcut cunoștință cu echipa, o doamnă de 38 de ani și un tractorist după vorbă de 35. În acea zi eram pe ruta Bălți-Rîșcani. Toată ziua am ascultat-o pe iuda aia care își lăuda feciorul de 23 de ani, din cuvintele ei am tras concluzia că mărul nu cade departe de copac.
Pe la orele 12 eram deja pe nervi, îmi băteam joc de ăia doi, nici un client nu dorea să aibă de afaceri cu ei...
La orele 16:00 eram deja la companie să dăm darea de seamă. Numai am ajuns la parcare le-am urat succes așa zisor colegi mi-am pus ochelarii pe ochi și am plecat, era prima și ultima zi la muncă. Doream mai repede să ajung la Ioana, am ajuns la florăria aia prăpădită, am luat florile și portretul și am prins un taxi.
Taximetristul mi-a ros tot drumul urechile despre prima lui iubire, cu toate că îmi era în p#lă de ce spunea el, doream să ajung mai rapid la Ioana. Am ajuns la lacul Komsomoliskoe, Ioana a arendat o căsuță acolo. 
Emoții nebune, inima se bătea ca la cei 14 ani cînd te îndrăgostești în cineva. Eram bun de gură de obicei, nu-mi era mie greu să pi#desc frumos, da atunci probabil toate astea s-au uitat. 
Cîteva minute m-am emoționat m-am oprit și mi-am aprins o țigară să mă calmez. Da unde b#ea, nici nu am simțit țigara aia și mi-am aprins încă una. După ce m-am calmat am mers mai departe, spre uimire nu vedeam pe nimeni la căsuța aia. Mă gîndeam că nu e aia, și am mers mai departe. Cînd am ajuns la căsuțele alea, patronul mi-a spus că la căsuța NR 7 nimeni nu a venit, era deja ora 19:00, Ioana la 18:00 ar trebui fi fost aici!
Mi-am aprins țigara și m-am pus pe gânduri...