Medalionul dragostei

21. Pe curând

- Robert şi Jack?

- Au rămas în Chicago.

David se apropie de ele.

- Bună, Jessica. Bine ai venit! O pupă pe obraz.

- Felicitările mele pentru logodnă, îmi pare că nu am venit, nu am ştiut că despre asta este vorba.

- Mulțumim! Stai liniştită, nu e târziu nici acum! spuse David.

- Haide, intră, spuse Antonia.

- Tată, zise Jessica, apropiindu-se de el.

Dave se ridică de pe canapea, avea lacrimi în ochi. O îmbrățişă şi îi sărută fruntea.

- Fiica mea, eşti aici!

- Iartă-mă, tată! Am greşit, dar îmi pare rău, nu vreau să îl țin pe Robert departe de bunicul lui, de familia lui.

- E în regulă, te-am iertat, mă bucur că eşti acasă!

- Tată, te iubesc!

- Şi eu, fiica mea.

Antonia şi David îi priveau, cu zâmbetul pe buze şi cu lacrimi în ochi.

După aproape două ore de povestit, Jessica se retrase în camera ei. Când păşi, avea emoții, rămase totul la locul lui, ca de obicei. Antonia, o însoți în cameră. Amândouă se aşezaseră pe marginea patului.

- Acum poți să îmi spui de ce ai plâns? întrebă Antonia.

- Eu..se bâlbi Jessica. Am venit pentru Brad.

- Pentru Brad? Nu înțeleg, voiai să stai departe de el.

- Da, asta am vrut, dar mi-am dat seama că am greşit şi nu ştiu, am crezut că dacă vin aici totul se va rezolva. L-am mințit, Antonia, Robert e copilul lui!

- Jessica te joci cu sentimentele lui şi cu cele ale lui Robert.

- Ştiu, dar nu vreau, chiar regret că am fugit şi că nu am înfruntat împreună cu Brad, toate obstacolele întâlnite. Dar e prea târziu, a plecat!

- Ştiu, privi Antonia, în jos, nu cred că se va întoarce foarte curând, era furios. David a încercat să îl convingă, dar nu a avut pe cine.

- Eu sunt sigura vinovată! Iar dacă prețul pentru tot ceea ce am făcut, este ca Brad să mă urască. Îl voi plăti!

- Nu cred că te urăşte, o privi pe Jessica, doar că e foarte furios pe tine! E pe bună dreptate, Jessi.

- Ştiu! începu ea să plângă. Sunt o proastă! Am distrus tot ceea ce iubeam, din cauza unor vorbe, pe care le-am interpretat greşit!

- Te rog să nu mai plângi, o să fie bine. Ai să vezi, că totul se va rezolva. Trebuie să îi laşi timp lui Brad, să se gândească şi să îi treacă furia şi supărarea.

- Aşa am să fac. Voi aştepta să se întoarcă!

Antonia o îmbrățişă.

- Ai citit scrisoarea pe care ți-a trimis-o?

- Nu, nu am avut curajul!

- Poate ar fi mai bine să o citeşti, poate în acea scrisoare îți spune unde îl găseşti!

- Da, poate! spuse Jessica, încrezătoare.

Antonia o săruta pe frunte şi o lăsă singură în cameră, pentru a putea citi scrisoarea. Jessica era emoționată, căută în geantă după plic. Îl găsise şi scoase hârtia, o despachetă, observă scrisul de mână al lui Brad, era înclinat şi mărunt. Cu siguranță, fusese furios, când o scrisese.

" Iubita mea, Jess

E nedrept că nu mai pot să te numesc în acest fel, dar nu regret că am făcut-o, deoarece pentru mine vei rămâne toată viața "iubita mea". Nu ți-am scris pentru a-ți reproşa toate lucrurile pe care mi le-ai făcut personal. Deşi m-am abținut, să nu o fac.
Am realizat că nu mă mai vrei lângă tine. Sincer? Nu am crezut vreodată că vom ajunge să fugim unul de celălalt. Eu nu o să mai încerc să te caut, chiar dacă îmi este greu să mă abțin să nu alerg spre tine. Îmi doresc să te văd fericită, mai mult decât orice altceva, iar dacă dorința e să nu mă ai lângă tine, atunci am plecat, ca să fiu sigur că nu îți fac rău.
Te rog nu îți pedepsi tatăl, mama, sora, pentru că sunt familia ta. Vizitează-i şi fii alături de ei, lasă-i să îşi cunoască nepotul, ca Robert să fie înconjurat de iubirea familiei tale. Ei nu au nicio vină, că tu nu mă vrei în preajma ta, nu-i fă să plătească pentru faptul că mă cunosc.
În ceea ce îl priveşte pe Robert, nu ştiu ce să mai cred, nici tu nu ştii. Indiferent, dacă eu eram sau nu, tatăl lui, eu îl recunoşteam ca propriul meu copil! Nu te-aş fi vrut doar pe tine, ci pe amândoi, să fim o familie. Eu simt că e fiul meu, dar nu mai am putere să te contrazic. Tocmai pentru că îl iubesc pe Robert şi nu vreau să sufere, te las pe tine să îi porți de grijă. Poate dacă aş fi insistat, s-ar fi înrăutățit situația şi răneam copilul, ar fi ajuns la o casă de copii.
Te-am iertat şi mi-e dor de Robert şi de tine, de fapt, nu de Jessica de acum, ci de femeia aceea de care m-am îndrăgostit şi am ajuns să o iubesc, cu atâta pasiune. Aceea, cu care stăteam pe iarbă şi povesteam despre viață; aceea, căruia îi străluceau ochii în lumina soarelui şi a lunii, fără de care nu puteam să stau o clipă. Femeia aceea, care îmi aducea micul dejun la grajduri, acea femeie frivola şi cu o gingăşie rară. Acea Jessica era femeia aleasă pentru mine şi aşa va rămâne. Ştiu, că nu crezi în cuvintele mele şi că nu mai ai încredere în mine, dar sunt sincer şi nu am nevoie să mă mai crezi, important e că eu cred şi simt asta.
Jess, eu îți doresc toată fericirea din lume, să ai grijă de Robert, indiferent de tatăl pe care l-ar avea. Ştiu că m-ai iubit, eu încă te iubesc şi nu-mi va fi uşor să te uit, poate chiar imposibil. Te iubesc pentru ceea ce eşti cu adevărat, nu pentru ceea ce ai devenit!
Cu dragoste, B."

*****