Vecina cu BTS?!

Visul

-Din fericire a aparut JB. Noi doi ne-am mai intalnit cand am fost cu Jackson la filmarea aceea de care ti-am povestit deja. Se pare ca el si nebuna aia se cunosteau, asa ca i-a spus ca o cheama... managerul, cred.

-Ah, are logica. Ei sunt la aceeasi companie, spune ea si asta leaga povestea mai bine.

-Apoi am avut o cadere nervoasa si am inceput sa plang ca un copil in fata lui...

-De ce?ma intrerupe ea.

-Pai...

-Ti-a zis Hyuna ceva?intreaba ea si eu dau afirmativ din cap.

-M-a jignit si mi-a amintit ca locul meu nu e aici. Sunt o... straina, spun eu trista, iar ea imi ia mana intr-a ei, uitandu-se hotarata in ochii mei.

-Criss, nu conteaza daca suntem din alta tara, bine? Tu ai un vis maret si nu ti-l poate lua nimeni, nici macar ea.

Afisez un zambet trist si incerc sa stochez asta pentru momente in care se vor repeta certuri ca cele de azi. Incep sa ii povestesc de durerea mea de stomac si ajutorul primit de JB. Ii spun si ca Jackson mi-a spalat imaginea si chiar mi-a facut "reclama" in emisiunea de azi.

-Serios? Ce bine!se bucura ea.

Continui cu momentul in care mi-am spart nasul si l-am panicat pe JB cu sangele curs, iar ea  incepe sa chicoteasca. 

- Mi-a facut o poza!imi amintesc eu. Trebuie neaparat sa i-o fur....

-Succes!rade ea.

Se face 6 seara si povestea mea incepe sa se incheie.

-Si astfel m-am intalnit cu tine, sfarsesc eu cu un oftat.

-Acum inteleg in mare parte, incepe ea. Dar-

-Stiu!o intrerup eu din cauza ochilor ei fiorosi care amenintau sa apara iar. Nu o sa mai fumez, bine? A fost ceva de moment si ma simteam bine. 

-Promiti?intreaba ea ridicand o spranceana si am retineri. Cristiana!

-Bine!cedez eu imbufnata. Chiar stii cum sa ma blochezi. Eu nu imi incalc niciodata promisiunile...

-Stiu, chicoteste ea si adopta o atitudine de invingatoare, dandu-si parul dupa umar. Ah, am si eu sa iti spun ceva.

-Sunt numai ochi si urechi.

-Vezi tu... in legatura cu Ricky si rugamintea mamei tale, incepe ea si zambetul meu dispare.

-Ce ai facut?intreb eu simtind ceva.

-Am aranjat deja plecarea ei in seara asta...

-Poftim?!tip eu. Cum ai putut?!

-Criss, calmeaza-te, bine?ma apuca ea de mana. Stiu ca oricum ai fi acceptat si ai fi trimis-o, eu doar i-am cumparat biletul si am aranjat tot.

-Si daca spuneam ca nu o trimit acasa?! tip eu incruntata si suparata.

-Nu ai fi zis, pentru ca te cunosc!adopta si ea atitudinea mea. Te cunosc si stiu ce ai face si ce nu. D-aia te-am lasat sa imi explici cum ai ajuns la club si ce s-a intamplat in loc sa continui sa ma iau de tine!imi reproseaza ea si ma calmez instantaneu.

-Dar...

Oftez si imi trec mainile suparata prin par. Este adevarat. Chiar daca ma doare, as fi trimis-o oricum acasa pe Ricky pentru sora mea. Ce ma doare e ca momentul inevitabil al despartirii a venit. 

-Si cand trebuie sa plece?intreb eu trista, dar Alexandra nu apuca sa raspunda ca soneria se face auzita.

-Acum...