Fresh out of jail

Capitolul IV- Coffeeshop

Inca mai miroase a levantica. Esarfa mamei inca mai mirosea a levantica.

Niciodata n-am fost cele mai bune prietene, eu si cu mama. N-am avut atat de multe lucruri in comun pentru a ne intelege foarte bine. Relatia noastra de mama-fiica era una mai degraba de da-mi-mancare-doar-si-o-sa-tac. Nimic mai mult care sa ma determine sa ii ofer statutul de cea mai buna prietena a mea.

Ei nu iau placut niciodata prietenii mei. Mereu ii respingea si incerca sa ma convinga si pe mine sa o fac. Dar toate astea nu ar fi fost nimic. Puteam trai cu gandul ca nu suntem foarte apropiate. Insa nimic nu poate fi ideal in viata, nu? Este foarte greu sa oscilezi intre bine si rau. Deseori aluneci in jos; mai rar inaintezi spre mai bine.

Mereu l-a preferat pe Marvyn. Marvyn, geniul si copilul minune al familiei. Marvyn care a reusit sa ma azvarle afara din inima mamei intr-un mod delicat, diplomat, chiar si fara sa vrea asta. Dar nici nu a incercat sa remedieze situatia. Doar ii zambea mamei si ii spunea pe un ton armonios " maine am un concurs la chimie..." . Am acceptat pentru un timp preferinta evidenta a mamei care, deseori, tindea sa il aleaga pe Marvyn in schimbul meu pentru diferite calatorii. Calatorii care in mod normal se numeau mama-fiica, nu mama-Marvyn.

- Mi-e somn, am mormait fara a avea intentia ca Matt sa ma auda.

- Ar trebui sa fie o cafenea prin apropiere, mi-a raspuns imitandu-mi tonul.

Prima data cand Marvyn a venit acasa cu un zece mama l-a luat cu masina si la dus in parcul de aventuri " HipNotIc" . Timp de doua zile, pe parcursul unui weekend, au lipsit de acasa dand ocol intreg orasului pentru ca mama sa-i arate cat de mandra era de el. Am inteles. Tot ce am avut de spus a fost ca sunt si eu mandra de el. Si chiar eram, doar ca modul spontan al mamei de a-i demonstra asta m- neindreptatit complet. De atunci au mai avut loc nenumarate cadouri din partea ei pentru Marvyn. Nenumerate de felicitari si imbratisari si laude exagerate. Am inteles-o si pe asta.

In ziua in care m-am intors de la scoala si am observat o foaie galbena pe masa, am stiut. Am stiut ca parintii chiar nu ma mai voiau. Iar din acea seara am inceput sa innebunesc. Sa devin o persoana distrusa, tarata prin gropile sortii si julita pe tot corpul de atata ghinion. Beam, fumam, ma drogam numai pentru a uita de mama, de Marvyn, de primul sau zece.

- Cred ca putem sa stam aici cateva ore, a presupus Matt, aratand catre semnul pe jumatate stins al cafenelei.

Inauntru mirosea a clor. Am observat, cu dispret, ca localul era cufundat in culoarea mustarului. Scaune cu piele galben-maronie, pe care soferii tirurilor isi odihneau burtile lalai si dezgustatoare. Am strambat din nas si m-am asezat pe prima canapea ce mi-a aparut in cale. Matt a procedat la fel si s-a asezat in dreptul meu.

Insa niciodata n-ar fi crezut, mama, ca va ajunge sa ma scoata cu bani din sectia politiei. Imi stia apucaturile de ghetou, dar probabil credea ca nu sunt atat de periculoase. Probabil considera purtarea mea un protest impotriva lui Marvyn.

Intr-o sambata seara, dupa ce m-am imbatat crita impreuna cu Matt, Drew si alti derbedei din gasca noastra, ne-am indreptat spre 45 Avenue. Legati unul de altul, respectiv eu cu mana incolacit in jurul beregatei lui Matt, am pasit intortocheat pe bulevardul inca aglomerat. Am luat loc cu totii undeva prin fata unei banci cunoscute din oras si am inceput sa cantam. Am inceput sa ne legam de trecatorii inspaimantati, injurandu-i si huiduindu-i. In jurul orei unsprezece, un echipaj de politie a venit sa verifice care e treaba cu toate plangerile.

Ne-au ridicat si ne-au dus la sectie. Acolo am mai ramas inca trei ore, pana ce s-au hotarat sa ne intrebe daca suntem minori. Raspunzand da, ne-au lasat sa ne chemama parintii ca sa ne ia acasa. Mama, prima oara cand politista i-a spus ca am fost retinuta pentru deranjarea linistii publice, mai ca a facut infarct. A venit, si cu un chip care exprima o infinitate de dezamagiri, a achitat tacuta amenda si m-a dus acasa. Timp de trei saptamani nici nu m-a mai privit.

- Vrei un milkshake? m-a intrebat Matt ridicandu-se.

- Cu capsuni.

O alta intamplare care i-a marit mamei si mai mult dispretul fata de mine a fost excursia cu "clasa" din a unsprezecea. Spun "clasa" intre ghilimele deoarece in cazul meu a avut sens impropriu. O clasa este formata din elevi si profesor. La noi a lipsit cu desavarsire un adult responsabil si serios care sa ne supravegheze.

Impreuna cu cativa, nu neaparat colegi, am furat un autocar din parcarea scolii si am fugit spre New York. Sau cel putin asa intentionam, caci doua ore mai tarziu ne-am reintalnit cu politistii de la sectia 17. De data aceasta mama nu m-a mai lasat sa ies din camera- chiar si pana la scoala- o luna. De vorbit cu mine nici atat.

- Am putea sa rugam un sofer sa ne duca pana in apropiere de Springfield. De acolo putem lua un tren.

- Mhm. am aprobat, fara sa fiu de fapt catusi de atenta la ce tocmai a spus.

- Doua milkshake-uri, ne-a anuntat chelnerita, pe un ton plictisit.

Am prins paiul cu buzele si m-am reintors la vocile si amintirile din capul meu. Niciodata nu voi sti unde este ascunsa viata aia linistita si placuta pe care mi-am dorit-o.