Fresh out of jail

Prefata

  Nu-mi vine sa cred cat de stupida am fost. Cat de oarba si idioata am putut sa fiu. Cat de aiurita si nepasatoare. Cum am putut? Pur si simplu m-au scos pe mine tap ispasitor, excluzand orice banuiala ca nu eu am fost vinovata. Chiar au depus marturie, ca si martori oculari, ca au luat parte la cele intamplate si ca totul este suta la suta adevarat. Ca nu isi pot imagina cum o fetita draguta si inocenta ca mine poate fi in realitate un adevarat drac. Nici nu s-au sfiit sa-mi faca cunoscuta gafa, acum toti aratandu-ma cu degetul si susotind pe la spate cand trec pe strada. Dar asta era un nimic, daca nu ar fi mers atat de departe. Atat de departe, incat m-au bagat in puscarie. Cand doi politisti robusti m-au retezat din pragul casei, spunand ca sunt arestata, am incremenit pe loc.

Bine, niciodata n-am fost un copil cuminte. S-au cel putin, nu unul care sa se gandeasca prea mult inainte sa faca ceva. Mereu mi-a placut sa abordez situatiile spontan, pentru mai multa distractie. Mereu intram in bucluc naiba stie de ce, si totusi mereu scapam la fel de usor. Ma rog, toti scapam usor. Si am crezut de fiecare data ca Matt imi este cel mai bun prieten. Cei drept, am crezut prost.

Stiti, nu cred ca daca cel mai bun prieten al vostru v-ar varsa o caldare cu voma de caine in cap in fata clasei ati incerca apoi sa il bagati in puscarie, nu? Prieten pe care s-ar presupune ca il cunoasteti din clasa a doua. Plus ca nu a fost atat de rau. Si pana la urma, mi-am primit pedeapsa bine meritata- din punctul de vedere al directoarei; eu as fi preferat un Oscar. Totusi, am avut un motiv intemeiat. Adica nu multi ’ prieteni adevarati ’ ar incepe sa strige in gura mare, in gluma motiveaza ei, toate secretele stanjenitoare pe care i le-ai incredintat, crezand ca poti avea incredere. Dar nu, a trebuit sa-i dea drumul din frau orgoliului, si sa ma bage la racoare. Si ce daca eram prieteni inca de cand ne stergeam nasul cu fata de masa, nu te rusina sa ma dai pe mana politiei. Halal soarta.

  Trei ani! Trei ani am stat inchisa in acea cusca, fara aer, fara viata, fara prietenii falsi de zi cu zi. Poate intr-un fel mi-a facut bine aceasta schimbare, m-a facut sa mai reflect putin la cele intamplate. Am urmat o scoala de meserii, am primit o diploma, mi-am deschis noi orizonturi. Dar niciodata n-am putut sa uit ce ai facut. Tu si cu gasca ta de huligani nenorociti, care indragesc sa distruga vieti si tot ce ii inconjoara. Este clar, fara tine nu faceam nimic. Multumesc.