Un inger si un demon. Desi sunt indragostiti nu vor putea fi unul lângă altul. Evelina si Angela doua gemene, rodul iubirii lor. Una demon si una inger. Rezultatul iubirii celor doua parti ale universului, nu vor putea creste impreuna asa ca sunt de...
M-am trezit brusc și am privit ceasul. Exact la timp. Ora 11:30, ca de obicei. Stai puțin. Încă e noapte? Dar m-am culcat la 9. Ce e in neregula cu locul asta. Cate ore de noapte au?
Am hotărât sa ma pun sa ma aranjez pentru prima mea zi de liceu.
Cred ca stau de 7 ore sa ma piaptăn privind în gol dar nu am reușit sa fac nimic. Las parul asa și mai încerc după ce ma îmbrac. Stai asa. Am doar rochii cu mine. Bun început de liceu Angela. Mergi desculță în rochie iarna. Cred ca va trebui sa o rog pe Evelin sa ma ajute.
*******
Stau în camera și mă uit de 10 minute la plasa cu haine pe care mi le-a luat. Oare ce blestem a pus pe ele. Ceva soi de vraja ce da mâncărimi? Nu cred. Mai degrabă ceva ce ma face sa ard pana nu mai rămâne nimic din mine.
*******
Ma pun sa mănânc și eu ceva la ordinele Evelinei. "Oare ce e chestia asta?". Ma gândesc privind bolul. Niște boabe uscate cu... lapte?! Dar sunt vegetariana. Nu pot manca asa ceva!
- Mănânci azi? ma întreabă Evelin nervoasa.
Gust puțin din amestecul ciudat din farfurie și e... delicios!!! După o fapta ca asta nu ma mai întorc eu în Rai vreodată. Am renunțat la tot ce am învățat în toata viata mea și firar sa fie nu regret nimic! Cred ca sunt printre cei mai păcătoși ingeri dar frate, chestia asta e buna!
Când suntem gata cu toate plecam spre școală. Arata grozav. E o clădire asa de mare. Aproape la fel de mare ca o casa din Rai. Nu cred ca o sa ma pierd pe aici. Măcar aici ne vom simții ca acasă. Eu și Silver vreau sa zic.
- Cum adică nu pot sa intru cu Silver?! Nu pot sa ma despart de el!
- Taci odată și lasă aci leu'! se rastește Evelin la mine.
După lupte colosale cu mine însumi am hotărât ca e mai bine asa. Oare chiar nu pot face nimic sa il aduc cu mine? Voi vorbi cu șeful locului asta.
******
- Mulțumesc pentru carti, spun zâmbitoare. As putea sa va rog ceva? continui după ce Evelin pleaca.
- Desigur.
- Știți eu și prietena mea nu suntem acomodate cu locul asta și am vrea sa știm dacă ne puteți lasă cu animalele noastre în clădire.
- Nu prea știu...
- Vai rog! Am crescut impreuna și suntem atașate ele foarte tare. Va rog.
- Doua luni! Pana va acomodati. Dar cu o condiție. Sa nu facă gălăgie la ora. Acum du-te la cursuri. Poți sa le iei pauza viitoare.
*******
- Evelin! Am vesti bune!
- Ce?
- Avem voie sa ne aducem animalele și în clădire doua luni. Atâta timp cât nu deranjează orele.
- Ah serios? continuă ea plictisita.
- Da! Acum haide! spun si o trag de mana cu toate forța mea dar ea nu se clinteste.
- Ce te agiți atât?
- Eu nu pot rezista fără Silver. Am nevoie de el!
- Răsfățată! mormăie ea dar nu destul de încet încât sa nu o aud. De maine le aducem. Nu am chef acum!
- Bine, murmur invinsa
*****
- Ce sunt astea? murmur incet.
- Cluburile de la liceul nostru, îmi răspunde o eleva care trecea pe acolo.
Cluburi? Poate ar fi distractiv. Hmm..., ceva ce sa îmi aducă aminte de casa..., Kendō! Seamana cu luptele de la Turnir! Poate ar fi interesant.
Am luat un fluturaș și am plecat spre casa. Aparent au antrenamente după școală marți miercuri și vineri. Abia aștept sa vad cum ma mai descurc!
Am început sa îmi fac temele. Nu sunt foarte complicate pe lângă cele de acasă. După ce le-am terminat am hotărât sa merg sa ma plimb puțin prin oraș. Poate găsesc un loc mai linistit pe aici.
Am mers pana seara pe afara cu Silver și intr-un final am dat de un parc destul de frumos amenajat. Am mers sa ma plimb pe malul lacului care aparent era înghețat.
Acum ca ma gândesc nu i-am spus Evelinei ca voi pleca. Sper sa fie totul ok și sa nu fi pățit ceva. Nu vreau sa am pe cineva pe conștiința.
Parcul nu era foarte luminat dar era liniștit. Atmosfera era perfecta pentru a sta sa ma gândesc la casa. Îmi lipseau toți. Mama, Astrid, Matt..., stai! Peste câteva luni Astrid și Matt se vor căsători! Și eu nu voi fi acolo? Ce idioata am fost. Cum sa le fac asta?!
Am început sa plâng în liniște, lacrimile uscandu-mi fata. Fără sa îmi dau seama trei siluete negre au apărut în fata mea.
- Mai, mai, mai! Dacă nu e chiar fata cea noua!
- Sunteți la liceu cu mine? întreb stergandu-mi lacrimile.
- Să zicem. Ce cauți la ora asta afara, singura? E periculos.
- Ma plimbam. Nu cred ca voi păți ceva.
- Dar e posibil sa vina cineva când nu te aștepți și sa te violeze. Nu ai vrea asa ceva, nu?
Cuvintele lor deja ma speriau. Nu am o presimțire bună. Mi-am ridicat privirea spre ei dar nu le vedeam fata foarte bine.
- N-nu!
- Ce pacat! spune unul dintre ei și sar toți pe mine.
- Silver! tip ca o apucata dar îmi acoperă repede gura.
- Nu nu! Nu mai tipa. Doar nu vrei sa fie și mai rău, spune unul dintre ei și mă musca de gat.
Puteam sa ma apar! Dar asta ar însemna să o chem pe Escalibul și asta iese din discuții. Daca mi-as chema sabia mea sfânta ar însemna să îmi dezvălui adevărata mea identitate. E de rău.
Inchid ochii și aștept sa se întâmple ceva. Ma las moale în mâinile lor. Nu mai am ce face acum. Simt cum ma întind pe banca și se urca peste mine. La Nici doua minute după ce îmi sfâșie geaca aud un strigat și nu mai simt nici un fel de greutate pe mine. Când deschid ochii îl văd pe Silver cum ma ia pe sus și pe Evelin care ii omoară în bătaie pe tipi aia ciudați.
- Silver?
"Ești o idioata"
- Zise cel care ma lăsat singura.
"Puteai sa ii fulgeri, ști?"
- La asta nu m-am gândit..., spun zâmbind nevinovat.
Pentru cei care nu știu ce e Kendō:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
