Mi otra mitad

Romeo şi Julieta

*La cursul de teatru*
-Bun, acum că toată lumea e aici, am un anunț de făcut. Veți juca piese de teatru, cu un partener la alegerea mea, pe baza unui scenariu dat de mine, spuse profesorul.
Acesta a început să strige numele celorlalți împărțind scenariile fiecăruia. Trecea timpul şi nu mai rostea odată numele meu... sau al lui Matteo.
-Ah! Am păstrat cel mai bun la sfârşit! uitându-se la mine şi la Matteo. Voi veți juca "Romeo şi Julieta"!
-Ce?! am izbucnit amândoi.
-Nu se poate,am început să mă rog de el. Nu se poate altă piesă?
-Nu, nu mai discutăm. Aveți o lună să pregătiți piesele ca apoi să le audiem împreună. Puteți pleca.

*Imediat după*
-Nu se poate aşa ceva, începusem eu.
-Hei, liniștește-te. Vom reuşi, îți promit, îmi zâmbi.
-Dar eu... nu...
-Încep să cred că nu vrei să faci asta din cauza mea, fata delivery. E vreo problemă?
-Nu...
Însă eram roşie toată.
-Şi atunci? Hai să aruncăm o privire pe scenariu mai târziu în parc. Ce spui?
-Bine...
-O sa te aştept în fața şcolii după ce terminăm orele.

*În parc*
-Hmm... nu pare dificil de învățat, observă Matteo.
-Poate pentru tine, am râs.
Parcurgând scenariul, am ajuns la sfârşit... ochii îmi erau ațintiți asupra indicației.
-Ce e? m-a întrebat.
-Uită-te la final...
Am aşteptat să citească. Când a terminat, mă privea amuzat.
-De ce te uiți aşa la mine?
-Îți e frică de un sărut, fata delivery?
-Eu... Nu, băiatule fragă...
-Atunci ce e?
-Eu... Eu nu am mai avut un sărut până acum...
-De asta eşti aşa stresată? râzând. Stai liniştită, fata delivery. Sărut foarte bine, o să îți placă.
-Eram sigură că nu o să înțelegi.
Mă grăbesc să plec dar îmi prinde mâna şi ma trage înapoi.
-Așteaptă... Nu am vrut să te fac să te simți prost. Nu îți face griji. Când săruți, nu trebuie să te gândeşti dacă o faci bine sau dacă celuilalt îi place sau nu, trebuie să simți. Restul vine de la sine.
-Mersi, Matteo...
-Hai să te conduc acasă.

A trecut o lună, timp în care eu şi Matteo ne-am atrenat atât pe pistă pentru competiție, dar am şi exersat pentru piesa de teatru. Lucrurile mergeau bine între noi... ba chiar foarte bine... cred că în sfârşit începeam să înțeleg ce îmi spunea Nina. Totuși timpul a trecut şi era vremea să ne prezentăm piesele.
Aşa cum îmi imaginam, noi eram ultimii de prezentat.

-Dacă o să ma bâlbâi? Dacă o să leşin? Dacă o să cad? Ah, nu pot face asta Matteo...
-Linişteşte-te, fata delivery. Dacă simți că eşti copleşită, uită-te în ochii mei şi o să fie bine. O să fim doar noi doi. Iar dacă o să cazi, voi fi acolo să te prind, mi-a zâmbit dulce.
-Mersi Matteo, mă simt mai bine...

Chiar şi cei care nu erau la cursul de teatru, puteau să vină să ne vadă. Asta însemna că Nina şi Gaston urmau să vină. Apoi un gând copleşitor mă cuprinde. Dacă o să vină şi Ambar? Fără să îmi dau seama am spus asta cu voce tare iar Matteo m-a auzit.
-Nu îți face griji pentru Ambar... te rog... Vom fi doar noi doi pe scenă şi nimeni altcineva.
Îi zâmbesc. Mereu mă făcea să ma simt mai bine indiferent de situație...
Timpul a sosit.
-Ia-mă de mână, fata delivery. Vom fi cei mai tari.
Am început să interpretăm. Pot să spun că toată lumea ne privea, parcă vrăjiți. Matteo avea dreptate; m-am uitat doar în ochii lui şi am simțit cum sentimentul de siguranța mă înconjoară, facându-mă să ma simt foarte bine. În final, sărutul...
-"Iți dovedesc dragostea mea cu acest sărut".
Se apleacă spre mine şi îşi lipeşte buzele lui moi de ale mele. Era atât de dulce şi pasional... nu voiam să se termine... Îmi înfăşor brațele în jurul gâtului lui, iar el în jurul taliei mele. Îl sărut înapoi, şi realizez că şi-a dat seama. Apoi ne dezlipim încet unul de altul, ne luăm de mână şi plecăm în fața spectatorilor care aplaudau neîncetat.

*Backstage*
-Ți-am spus că o să fie bine, îmi zâmbi larg.
-Ştiu...
Mă privi puțin şi apoi a început să se apropie de mine.
-Deci...
-Deci ce...? ma bâlbâi eu....
-Ți-a plăcut?
Am tăcut. Îi urmăream satisfacția în timp ce se apropia de mine iar eu dădeam înapoi.
-Unde fugi?
-Nicăieri...
-Deci ți-a plăcut...
-Matteo...
N-am putut să mai zic ceva că buzele lui se năpustiseră asupra buzelor mele. Cu respirația întretăiată, mă las pradă lui. Din nou, îmi înfăşor brațele în jurul gâtului lui, iar el mă lipeşte de corpul lui. Îi simțeam bătăile inimii mărindu-se. Sărutul era mai pasional şi mai agresiv decât cel de dinainte. Îl sărut înapoi fără să ezit. După cateva minute bune, ne oprim uitându-ne unul la altul cu ochi mari.
-Vino cu mine, mi-a spus.

*Mai târziu*
-Matteo de ce m-ai adus iar aici?
Era vorba despre locul lui special. Defapt... "locul nostru special" aşa cum a devenit după prima vizită.
-Vreau să-ți spun ceva iar locul ăsta era cel mai potrivit.
Mă uit la el, uşor nedumerită.
-Îmi placi, Luna... Îmi placi mult... De când te-am cunoscut, viața mea s-a schimbat... Tu mă faci să vad lucrurile diferit... Ma faci să mă simt diferit... Tu ai fost prima fată care a văzut sub masca mea... Tu ai fost prima fată care nu a sărit în brațele mele din clipa în care m-a văzut... Tu m-ai vazut drept ce sunt...
Eram şocată. Dar îmi plăcea ce auzeam. În timp ce ascultam, mi-am dat seama că şi eu simt ceva puternic pentru el... foarte puternic...
-Matteo... recunosc că... şi eu te plac...
-Serios?
-Da... tu m-ai făcut să ma simt importantă, ai fost acolo pentru mine, m-ai făcut să mă simt bine mereu... m-ai făcut sa ma simt... Specială.
Mă sărută din nou. Parcă eram într-un vis din care nu voiam să ma trezesc...
-Atunci... accepți să fii iubita mea?
-Da!