Psycho Lover

Chapter 13

Băieții se uită unul la celălalt puțin speriați și parcă se roagă din priviri ca unul dintre ei să înceapă. Privirile se opresc la Lay. Acesta trage aer în piept, făcându-și astfel curaj să îmi spună ceea ce restul nu pot.

-Joy a fost urmărită câteva săptămâni de către un bărbat.

Îmi încleștez dinții și încep să mă agit în cămașa de forță. Joy nu poate să fie urmărită de nimeni! Joy este a mea! Îmi aparține mie și o să rup gâtul oricărui nemernic care îndrăznește să se apropie de ea! Dacă este cineva care poate să o urmărească, acela sunt eu și doar eu!

-Și dacă a fost urmărită, de ce nu l-ați prins pe nenorocit? scuip nervos cuvintele.

-Am încercat, dar de câteva zile nu a mai apărut... de parcă ar fi dispărut. spune Baekhyun cu vocea tremurândă.

Mă foiesc pe scaun în încercarea de a ieși din cămașa de forță, însă fără vreun rezultat. Tot ce reușesc să fac sunt niște vânătăi dureroase din cauza loviturilor de colțul mesei. Vreau să plec de aici. Vreau să o prind pe Joy și să o fac să plătească pentru că m-a trădat. Vreau să mă răzbun și mai vreau să aflu și cine este fiul de cățea care a urmărit-o pe ea.

-Scoateți-mă de aici. spun în șoaptă deoarece sunt sigur că doctorul Choi sau asistentul Jung ne ascultă conversația.

-Cum? întreabă toți în același timp.

-Nu știu. Doar făceți-o! Cât mai repede!

Înainte să mai spun ceva în cameră intră asistentul Jung cu căruciorul și mă anunță că mi-a venit și celălalt vizitator și anume Joy. Mă ridic de pe scaun și mă așez în cel cu rotile, ochii mei fiind încontinuu îndreptați spre cei zece prieteni ai mei care dau din cap afirmativ, asigurându-mă astfel că nu mai am mult timp de stat în acest loc.

Simt cum tensiunea mea începe să crească brusc doar privind-o. Simplul fapt că o văd mă face să fiu neliniștit și agitat și abia dacă reușesc să rămân calm în prezența ei. Vrea să vorbesc cu ea, însă nu i-am oferit această satisfacție. Asta e tot ce dorește: să vorbesc cu ea ca mai apoi să înceapă să spună cât de rău îi pare că sunt aici. Minciuni! Asta ar spune ea de fapt. Ar încerca să îmi intre pe sub piele și să ajungă la latura mea încă vulnerabilă, dar nu are cum să reușească pentru că, exceptând ura și dorința de răzbunare, nu mai am niciun sentiment față de ea.

Ne uităm unul la celălalt de minute bune și abia acum realizez cât de schimbată este față de cum mi-o aminteam eu. Pielea ei este mult mai palidă acum, ochii îi sunt umflați și roșii de parcă tocmai ar fi plâns, iar ea este atât de slabă încât un copil de 8 ani ar putea să o ridice fără nicio problemă. Gândul că ea poate este nevinovată și că de fapt suferă la fel de mult ca și mine începe să umble liber prin mintea mea, însă nici chiar acesta nu poate să schimbe nimic. O privesc cu ură încercând astfel să alung posibilele sentimente pe care încă le mai am pentru ea.

Deja sunt plictisit de această oră de vizită și îmi pare că durează o veșnicie.

-Și... Te mai uiți mult la mine sau îmi faci o favoare și pleci? spun calm, însă în glasul meu citindu-se o notă considerabilă de ură și dispreț fața de ea.

O lacrimă i se scurge încet pe obraz. O privesc atent până ce îi ajunge pe bărbie, amintindu-mi de clipele când am văzut-o plângând din cauza fricii ei față de mine.

-Chanyeol... șoptesc cu greu buzele ei uscate și puțin crăpate.

Nu am auzit-o de atât de mult timp vorbind. Undeva, ascuns adânc în sufletul meu, simt inexplicabila nevoie de a o strânge în brațele mele, de a o săruta și de a-i șterge lacrimile vărsate pentru mine, însă orgoliul, gelozia și nebunia mea mă fac să uit de aceste sentimente și să o urăsc și mai tare pentru faptul că m-a trădat.