Marea se intindea in fata lui, furioasa si involburata. Zgomotul valurilor care se izbeau de tarm il ademenea, ca un cantec pe care nu ti-l mai poti scoate din cap. Vantul suiera, rece si neinduplecat, dar el simtea o caldura placuta, care il cuprindea tot mai mult. Stia ca vine de la ea, o simtea fara sa o vada, stia ca e aproape. Doar putin si o va atinge, o va prinde de mana si va pleca impreuna cu ea. Doar putin...
Se trezi cu ochii in lacrimi si cu ea in gand. Nimic nou, de altfel. Ziua de ieri fusese un dezastru. Iesise, dupa atata amar de vreme si se comportase ca un idiot. Plecase ca vantul, imediat ce fata cea pistruiata ii zambise, fara sa dea nicio explicatie. Stia ca Mihai era obisnuit cu el si il intelegea, dar tot se simtea ciudat. Era nervos pe Mihai ca l-a tarat dupa el dar, mai mult pe el insusi, ca se lasase tarat si ca ii zambise acelei fete cu ochi verzi. Simtea ca o tradase pe Eva, chiar daca era moarta de 3 ani. Intr-adevar, mai fusese cu cateva femei de atunci, dar fusesera doar aventuri de o noapte, cand era prea beat ca sa realizeze ce face, dupa ce se luase dupa Mihai, ca si acum.
Ajuns acasa, ocoli intrebarile mamei sale si merse direct in camera lui, unde planse ca un copil, cu poza ei in mana. Isi ceruse iertare din nou si din nou, pana adormise. Cosmarurile nu s-au lasat asteptate, asa ca avu o noapte agitata. Noroc ca era sambata si nu trebuia sa plece nicaieri. Sau poate ghinion, pentru ca munca l-ar fi ajutat sa se concentreze la altceva.
Cand auzi soneria telefonului, stiu dinainte cine il suna:
- Da, Mihai!
- Bai, Sergiu, ce naiba? Pleci ca un vartej, fara niciun cuvant? Te-ai salbaticit detot. Vin la tine!
Nu apuca sa mai spuna nimic, deoarece auzi cum Mihai inchide telefonul. Tot ce putea face era sa se resemneze si sa se pregateasca de o predica lunga. Oare unde se putea ascunde?
Facu un dus scurt, apoi isi puse o pereche de pantaloni scurti si un tricou jerpelit, in care obisnuia ea sa doarma. Cand se uita la ceas, isi dadu seama ca era deja 12. Dormise toata dimineata. O gasi pe mama lui in bucatarie, pregatind pranzul. O anunta ca vine si Mihai, dar ea stia deja, deoarece erau pregatite 3 farfurii. Deci, Mihai o sunase si pe ea.
- Buna dimineata, Raza de soare! Credeam ca vei dormi pana la cina.
In loc de raspuns, Sergiu o saruta pe obraz si ii zambi; un zambet stramb, dar asta era tot ce putea oferi acum. Ca si cum nu ar fi observat, femeia ii ciufuli parul cu aceeasi dragoste ca in fiecare zi si incepu sa sporovaiasca vesela, evitand subiectul iesirii lui de aseara. Nu credea ca va avea parte de acelasi tratament si de la Mihai, asa ca se bucura de cele cateva momente de liniste. Bataia din usa il anunta ca prietenul lui bun sosise, asa ca se pregati sufleteste.
-Sarut-mana, doamna Ana!
- Buna, Mihai! ii raspunse femeia, tragandu-l intr-o imbratisare. Sa stii ca trebuie sa te cert! Ai cam uitat unde locuim.
- La cat de bine miroase, sa stiti ca ma cert si singur! Uitasem ce bine gatiti.
- Ai ajuns la fix. Haideti sa mancam!
Intr-adevar, in bucatarie mirosea divin: a pui si a prajitura cu mere, a acasa. Mancara intr-o atmosfera placuta, Mihai si Ana povestind vrute si nevrute. Sergiu mai mult asculta, eliberandu-se pentru cateva clipe de toata povara pe care o ducea pe umeri si bucurandu-se de lucrurile simple.
Dupa ce terminara de mancat, Ana le spuse ca trebuie sa mearga la cumparaturi, asa ca ii lasa singuri. Fara sa spuna o vorba, Mihai se ridica de la masa si se duse in camera lui Sergiu, de unde se intoarse cu o pereche de blugi si un tricou negru.
- Imbraca-te si sa mergem! ii spuse el, deodata. Si nu vreau sa aud nimic.
- Nu merg nicaieri. Azi stau in casa si ma uit la filme, asta e planul.
- Nu dau doi bani pe planul tau, mergem sa iti ceri scuze de la Mara!
- Cine dracu e si Mara? intreba Sergiu, desi banuia ca e vorba de roscata de la bar. Simti ca se inroseste si el la fata si i se confirma asta cand Mihai incepu sa rada.
- Hai, ca ti-ai dat seama si singur. Mara e amica mea, din fata careia ai fugit tu aseara ca un apucat. A crezut saraca fata ca e prima oara cand iesi in lume. Se tot invinovatea, ca ti-a stricat bunatate de camasa. Era in stare sa mearga sa-ti cumpere alta, la cum ai reactionat tu. Dar, i-am zis sa stea linistita, ca nu plangeai dupa camasa, ci doar esti un salbatic, scos prea rar in lume. Asa ca, fara comentarii, pune astea pe tine si sa mergem!
Stia ca nu o va scoate la capat cu Mihai, asa ca se imbraca fara chef si iesi afara. Adia un vant cald, de primavara si mirosea a copaci infloriti. Inspira adanc, gandindu-se ca n-o fi un capat de lume daca socializeaza si el. Intr-adevar, se purtase mizerabil, fara niciun motiv. Daca i se pare frumos zambetul unei fete, asta nu inseamna ca o tradeaza pe Eva.
Ajunsera la destinatie destul de repede. Locul era aglomerat si Mara veni cam de greu sa le ia comanda. Cand il vazu pe Sergiu, se inrosi la fata, pistruii accentuandu-i-se si mai tare.
- Imi pare rau pentru camasa ta. Ieri am avut o zi ingrozitoare. Stiu ca nu e o scuza, dar...
La dracu! Avea o voce atat de suava, incat Sergiu ramase cu gura cascata, la propriu. Ghiontul pe care il primi de la Mihai il trezi la realitate.
- Si eu imi cer scuze ca am tipat la tine si apoi am plecat ca o furtuna. Dupa cum banuiesc ca ti-a spus deja Mihai, nu prea sunt scos in lume.
Fata ii zambi si el simti ca ii patrunde in suflet. Acolo, nu era loc pentru nimeni. Cu siguranta, asta va fi ultima oara cand vine aici.
