Tattoo

02; 둘

Se trezește dis-de-dimineață cu o durere îngrozitoare de cap și cu alta de umăr. Atinge locul cu pricina și simte textura materialului din o este făcut bandajul care îi ascunde locul dureros. Tresare atât din cauza durerii, cât și din cauza bandajului de care nu avea w că se află acolo.

Se ridică din pat și trece grăbită pe lângă colegii care au participat la petrecerea ei și care acum dorm pe jos, unii peste alții, pe lângă sticlele goale în care înainte se afla alcool. Ajuge în baie și încuie ușa pentru a fi sigură că nu intră nimeni în cameră. Își dă ușor tricoul jos și se duce în fața oglinzii uriașe pentru a privi locul unde este bandajată.

- Ce naiba? Am fost atacată de un criminal în serie? se întreabă ea prizând cu două degete bandajul pentru a-l da jos.

Din fericire, sau probabil mai bine zis din nefericire pentru ea, sub bandaj nu se află o rană deschisă provocată de un criminal nebun, ci un tatuaj. Este scris, un cerneală neagră pe pielea ei palidă numele cuiva și anume Kim Ji Sung. Nu cunoaște niciun Kim Ji Sung. De ce are acest nume tatuat pe omoplatul ei?

Scoate un țipăt groaznic care îi face pe toți colegii ei să se trezească și să bată îngrijorați în ușa băii.

- Jennie, ești bine? întreabă colega de cameră a fetei, Park Rose.

- Ce am pe umăr? țipă din partea cealaltă a ușii șatena care stă întinsă pe jos pe gresia rece, cu mâna pe umărul stâng.

- Ai uitat? Eun Woo te-a provocat să îți faci un tatuaj, iar tu ai acceptat fără să clipești. se aude vocea unuia dintre colegii ei care se pare că nu băuse excesiv de mult.

- Ce?

Câteva fragmente legate de întâmplările din seara trecută încep să îi apară în minte, totul oprindu-se chiar la momentul în care ea l-a sărutat pe brunet. Un scurt țipăt îi scapă din nou printre buze și apoi și le atinge ușor cu vârful degetului arătător. Nu înțelege cum a fost posibil acest lucru.

Se ridică încet și se apropie din nou de oglinda care îi reflectă una dintre cele mai mari prostii făcute până acum.

- Kim Ji Sung... șoptește ea amintindu-și vag chipul brunetului căruia i-a furat un sărut seara trecută.

Încercând să-și amintească mai multe despre el în minte îi apare momentul când el a văzut-o fără tricou. Obrajii ei capătă culoarea unei roșii coapte și își acoperă rușinată chipul.

- Cel mai idiot om din lume! Cum am putut face asta? își spune în fața oglinzii. Sper doar să nu-l mai văd vreodată. Ar fi prea rușinos pentru mine...

Kiji se uită plictisit la un videoclip în care un tip care încearcă din răsputeri să îi explice iubitei sale de ce a întârziat.

- Și ăsta se numește videoclip pentru amuzament? mârâie el închizând fereastra de pe Youtube.

Se ridică de pe caneapea și începe să se întindă pentru a-și dezmorți oasele. Astăzi este ziua lui liberă și și-a petrecut jumătate din aceasta stând întins pe canapea și jucându-se pe telefon.

Coboară la parter unde se află salonul său și al unchiului său pentru a-l saluta pe bărbatul de 35 de ani care l-a salvat ca prin minune de Facultatea de Medicină și l-a lăsăt să își urmeze visul în ciuda faptului că mama lui nu ar fi fost deacord vreodată cu asta.

- Ce faci, unchiule? Desenezi un nou model de tatuaj? strigă brunetul apropiindu-se mai mult de masa pe care erau împrăștiate câteva creioane și foi.

- Încerc. A venit o tipă care vrea un tatuaj care să cuprindă toate lucrurile care îi plac și nu cred că vrei să știi câte tâmpenii își dorește.

- Unicorni, Park Chanyeol, Dark Vader... mormăie el citind din listă câteva elemete pe care tatuajul trebuie să le cuprindă. Aish! Ce e cu lumea din ziua de azi? Au tot felul de idei tâmpite când vine vorba de tatuaje.

- Așa cum a avut fata de aseară, Kiji? întreabă bărbatul mustăcind.

Ochii lui Kiji se măresc și începe să zâmbească aducându-și aminte cât de simpatică și amuzantă i s-a părut acea clientă. Își amintește de momentul în care ea l-a sărutat și își mușcă buza inferioară.

- Presupun că ți-o amintești. Și-a uitat sacoul aici. Se pare că este elevă la Colegiul "Taemin". Dacă nu ești atât de ocupat cu ziua ta liberă, ai putea să faci un gest drăguț și să i-l returnezi.

Bărbatul îi face semn spre sacoul albastru închis care e aruncat pe scaunul din dreapta lui. Brunetul nu mai așteaptă să îi spună și a doua oară, ci ia sacoul cu o viteză uimitoare și iese din salon în grabă, fiind nerăbdător să vadă din nou chipul frumos al șatenei.

Aruncă o privire spre sacoul ei și schițează un zâmbet tâmp atunci când citește numele ei care inscripționat desupra pe acesta.

- Jennie Kim. mumură el atunci când ajunge în fața liceului unde și el a fost elev în urmă cu trei ani.

Încă este șocată și privește în gol încercând parcă să se trezească la realitate, o realitate în care ea nu și-a făcut un tatuaj și mai ales un tatuaj cu numele unui necunoscut în fața căruia s-a făcut de râs. Nu îi este teamă că poate o să aibe probleme cu părinții ei sau poate cu conducerea școlii, dar gândul că există posibilitatea ca ea și Kim Ji Sung să se mai întâlnească o omoară și o face să simtă că v-a înnebuni.

- Încă te mai gândești la tatuaj? întreabă Lisa în șoaptă pentru ca profesorul să nu le poată auzi.

Jennie îi aruncă o privire extrem de urâtă prietenei și colegei ei de bancă, părând că e gata în orice clipă să țipe la ea. În astfel de momente Jennie este gata să sara la gâtul oricui i se pare că o provoacă, iar Lisa nu este o excepție.

- Tu ce ai face dacă ai fi în locul meu, Lisa? Folosește-ți creierul ăla blond mai des, altfel bietul neoron care se află acolo v-a muri mai repede decât ne-am fi așteptat!

Lisa pufnește nervoasă și își mută privirea spre fereastă. Gestul ei o face pe Jennie să își dea ochii peste cap. Știe că și-a jignit prietena și că probabil va regreta acest lucru peste ceva timp, însă întrebările ei evidente pe care le pune doar așa, ca să pună paie pe foc, o enervează pe șatenă. Și totuși nu Lisa este cea mai problemă a ei acum, ci scrisul negru care se află pe umărul ei și care încă este dureros.

Sunetul prelung asurzitor al clopoțelului o trezește din starea ei de meditație și o face totodată să își aducă aminte că astăzi trebuie să se ducă la supermarket să cumpere ramen și ciocolată. Se ridica din bancă, ingnorând-o pe Lisa care mormăie ceva, și pleacă, pe umărul ei drept fiind rucsacul cu Suho pe care l-a primit ieri.

În capul ei încep să se înfiripe alte mii de gânduri referitoare la ce va face astăzi și la o rețetă nouă de ramen pe care a auzit-o la dușuri, după ora de sport, de la fetele din primul an de liceu. Însă toate aceste gânduri se pierd în neant atunci când iese din clădirea colegiului și observă că pe treptele acestuia se află acel brunet cu chip angelic în fața căruia s-a făcut de râs și al cărui nume îl poartă pe umăr.

Kiji o zărește imediat și zâmbește în colțul gurii. Așteaptă câteva momente pentru a privi fața șocată a fetei, apoi se ridică de pe scări și se apropie încet de ea.

- Bună, Jennie! spune el privind-o în ochi.

Jennie se pierde în acele două oceane de întuneric ale băiatului, iar vocea lui profundă nu o face decât să se cutremure și să simtă că inima îi bate mult mai tare decât deobicei.

- Bună... murmură ea nesigură.

__________________________