Seria "Inima de înger". Volumul II
"Vreau s-o faci sa sufere. Sa simtă durerea si agonia. Zdrobestei inima si las-o sa se scalde in propriile lacrimi."
"Mike, dar e sora ta. De ce vrei sa ii fac asa ceva?"
"Problema mea. Accepți? Sau marele Adam se...
-Pai mi s-a facut dor de tine si am zis sa te vizitez.
-Da-mi drumul. Știu ca faci asta cu un scop, asa ca lasa-ma. Nu vreau sa am de-a face cu tine.
-Serios? Atunci de ce tremuri cand te ating sau cand sunt in preajma ta?
Cand ii auzi cuvintele se cutremura mai tare. Isi concentra toată puterea pe care o avea in maini si ieși din strânsoarea lui. Il impinse mai departe de ea si se îndepărta de el la o distanță considerabilă. Apoi răbufni:
-Esti un mare idiot daca crezi ca imi face placere sa fiu atinsa de tine. Atingerile tale imi provoacă greata. De fapt atingerea oricărui bărbat nu imi provoacă mai mult decat scârbă. Te urăsc! Acum ieși!
Tipa ultimele cuvinte si arunca in el cu un dosar.
-Pleacă!
Adam incerca sa se apropie, insa ea ii facu semn sa se opreasca. O privi in ochi si ii vazu plini de lacrimi, iar ceva se aprinse in el. Asa ca fara sa mai comenteze ieși din birou. Desi stia ca ar fi trebuit sa rămână acolo si sa se delecteze cu suferinta ei, nu putea.
Alexa ceda si izbucni mai tare in lacrimi. Adam o facea sa se simta mai ciudat ca niciodata si asta o înspăimânta. Brusc un ciocănit o facu sa isi șteargă rapid lacrimile si sa sopteasca un "intra" mai mult chinuit. Atunci usa se deschise rapid, iar Mona intra ca un vartej in camera. Isi dadu seama de pe cealaltă parte a ușii ca Alexa nu e bine si fara sa stea pe ganduri o lua in brate. Nu o mai interesa nimic.
-Mona, el...
-Shh... Totul e bine, da? Nu trebuie sa imi spui nimic. Vorbim cand vei fi pregătită.
Alexa doar isi stranse mai tare in brate prietena si isi trase suflarea. Avea nevoie de ea mai mult decat de aerul pe care il respira. Simțea ca in ea poate avea cea mai mare increderea. Mona era unicul ei sprijin după moartea Evei.
Cand se mai calma un pic, se desprinse din acea imbratisare si o privi in ochi.
-Mona, deseară mama organizeaza o cina in familie, vrei sa vii?
-As veni, insa e totuși o cina in familie.
-Iar tu faci parte din ea.
-Bine, la ce ora sa vin?
-Mama a spus la șapte.
-Voi fi acolo.
Mona ii zambi si incepu sa ii povestească cum si-a petrecut ziua. Una care nu a fost dintre cele mai perfecte. In dimp ce Alexa doar o asculta cu atentie. Ii placea sa petreacă timpul cu ea. Mai bine decat ea, o intelegea numai Angel, insa nu dorea sa isi umple mama cu problemele sale.
Dupa un timp au incheiat discutiile si si-au luat rămas bun, s-au înțeles sa se vadă in scurt timp acasa la părinții sai. Acolo unde aveau sa se întâlnească toți, iar Mike va fi si el prezent. Numai gandul ca el va fi acolo, o facea sa se infioare.
Pleca destul de ingrijorata de la birou, iar cand ajunse acasa tot nu reuși sa se calmeze. Cu greu se imbraca in ceva mai lejer si ieși pe usa. De acea data avea dorinta sa faca ceea ce nu facu de mult. Isi lua cheile si isi scoase motorul din garaj. Nu il mai folosi de cand se certa cu Mike. Aveau cum spuneau ei "motoare gemene" la fel ca si ei. Iubeau viteza si sa conducă umar la umar aproape zilnic. Desi mai mereu intrau in probleme cu poliția, insa asta nu i-a împiedicat niciodata sa faca aceleași lucruri iar si iar.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
