Emigrat în pagini de jurnal (2003-2009)

2009 ( fragment)

Prietenia, această promisiune a atingerii inefabile, rămâne o problemă de balistică.

Familie: totul se petrece ca într-un film mut. Mai întâi un bărbat lăsând o notiță nervos scrisă. Urmează patru minute de peliculă goală după care apare un nou personaj: soția acestuia. Citește. Pare să nu fie ceva important. Apoi un cadru emoționant: copiii aranjându-se ordonat în jurul mesei. (scenariu)

Allas, am încercat toate tinerețile din mine. Niciuna nu a funcționat. Mult mai ușor am ajuns la o înțelegere cu bătrânețea mea.

În aceasta insolență a naturii topindu-ne ferestrele dimineților stă încifrat și semnul destituirii noastre. Ca-n Dante.

Ca măsura oficială pentru această letargie și ca să nu se slăbească ritmul a fost decretată de urgență nașterea premature generalizată.

Mă întreb dacă Augustin a cunoscut leandrul?! Aleanul vrei sa spui? Nu aleanul, ci leandrul? Ce ți-a mai cășunat și cu asta? ...Dar etruscii?! Hai, că bați câmpii!

Și dacă noi oamenii suntem timpul tuturor lucrurilor măsurând cald chipul de sticlă al acestora? Necontenit ne reversăm peste ele. Cu maximă viteză.

Scriitorul este un flămând care înghite mai multă realitate decât poate digera. De aici și arta lui.

Cei mai de temut critici sunt cei care tac. Printre aceștia sunt și prietenii mei. Cei mai acuți critici ai mei au fost chiar prietenii mei.

-Ce faci aici, măi Ioane?

-Iaca, trezesc morții să le-ncălzesc potcoavele. (rescriere de proverb)

- Ce faci, Dane?

- Ungheresc. (provincialism dialectal)

"Contează ce hrănești în tine cu ceea ce citești!' (și nici măcar nu știu cine e autorul)