Draga Michael,
N-o sa ghicesti in veci unde sunt.
M-am oprit si am intors cartea postala pe partea cealalta ca sa ma uit la celebrul insemn al Hollywoodului. Tinand capatul creionului intre dinti, am realizat, cu intarziere, ca insemnul dadea de gol locul in care ma aflam. Zau asa, unde ar fi putut Michael Rich sa creada ca eram?Am oftat, dar am continuat sa scriu. La urma urmei, nu era decat o carte postala.
Am obtinut slujba despre care ti-am scris ultima data. M-am mutat din Middletown aici saptamana trecuta. L.A. e straniu si e o adevarata nebunie, dar mor dupa el !
Am ezitat, nestiind prea bine ce sa adaug. Michael Rich nu-mi raspunsese niciodata, desi de-a lungul a noua ani ii trimisesem vreo trei sute de scrisori si bilete. Unii oameni, ca de exemplu prietena mea Magnolia, m-ar putea considera un soi de hartuitor, dar pentru mine asta nu inseamna decat ca sunt un fan al scrisorilor. Un mare fan. Un fan al naibii de ciudat, ar zice Magnolia, cu toate ca eu, evident, n-as lua-o in seama. In fond, ce stie ea? Oricat de mult as tine la Magnolia, adevarul e ca incearca si acum sa-si drea seama ce vrea sa faca in viata,in timp ce eu ma aflu aici, intr-un studio de film, pregatita sa fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.
Michael Rich- regizor, scenarist, geniu. Era un profesionist al cinematografiei, numai ca la viata lui facuse un singur film, care se dovedise un succes. Dar multa lue printre care si eu, era obstedata de "Jurnalul unei fete". Prima oara vazusem filmul cand aveam 15 ani si eram doar o fetita nestiutoare.La genericul de final stiam ce vreau sa fac in viata: film.
Te tin la curent. Cu drag, T, am incheiat.
Poate ca acel "cu drag" de la sfarsit, era putin cam mult, dar simteam ca pot sa-i spun orice tipului. E usor sa fii tu insuti and nimeni nu-ti acorda atentie.
