Şi aş vrea să sap un mormânt
Să arunc in el orice este mort si rece
Un cadavru, inima mea şi poate pe a ta
Să târăsc cadavrul alb prin ţărână,
Să-l asezonez în propriul element,
Să-i simt răceala din mână,
Sa-i văd goliciunea din ochi.
Şi aş întinde mâna,
I-aş înfige-o în piept,
Să simt lipsa lipicioasei inimi reci.
Dar mâna mea atinge material,
Material ud, rece, lipicios
Şocul îmi strâmbă faţa,
Şi durerea mă îndoaie,
Picături de sânge din mine ploaie.
Îmi duc mâna la piept şi ating nimic,
Ridic privirea şi nu mă uit la un cadavru,
ci la baiatul de altădată,
Îmi zâmbeşte, şi e viu, iar eu sunt moartă,
Moartă, rece şi-n-gropată,
Privesc groapa şi ştiu că mă aşteaptă,
Dar vreau să fiu cea de altădată.
Şi plânsul mă scutură,
Frica mă-n-fioară,
Disperarea mă cuprinde,
Oasele vibrează, carnea pârâie,
Groapa mă aşteaptă,
Fac un pas spre ea,
Dar un curent cald mă înfăşoară.
Privesc spre băiatul cadavru,
Stă acolo, cu mâinile roşii şi cu un zâmbet alb
Privesc la el în piept şi văd doar o jumătate
De material rece, ud, lipicios.
Furia mă cuprinde,
Dar o bătaie o înghite,
Apoi alta şi alta,
Şi simt o mână lipicioasă în
mâna mea lipicioasă,
E băiatul meu cadavru,
Şi e cald,
Iar el bate, bate,
Iar eu la unison cu el.
CITEȘTI
Zidul De Poezie
PoetryUneori găndurile vin prea repede şi nu stau mult.Uneori sentimentele sunt prea puternice şi prea zgomotoase, încât abia se fac auzite în eterna linişte sinistră a minții.Ei bine,de aceea a luat naştere poezia:pentru prea mult şi prea adânc, şi de ac...
