Dragă Moarte,
Stăteam și mă gândeam...
Oare coasa ta îmi va zgâria sufletul?
Oare el va urla?
Ai face asta,dragă Moarte?
Ai face-o?
Ești tu, doar tu și poate vrei să mă iei,
dar eu...
Vântul bate și carnea mea șuieră
e atât de întuneric, iar tu-mi respiri
în față.
Fiori reci mă trec, și parcă devin dependentă
Fața ta o masă inexpresivă de emoții,
mâinile tale,pumnale ale singurătății,
Și totuși, e frumusețe,frumusețe tristă
Și aș sta,oh,n-aș mai pleca
Dar tu mă uiți, îmi dai drumul
la mână,mă împingi în lumină,
Și tu stai în întuneric suspinând
și mângâind obrazul sărutat
de mine,
Dragă Moarte.
CITEȘTI
Zidul De Poezie
PoetryUneori găndurile vin prea repede şi nu stau mult.Uneori sentimentele sunt prea puternice şi prea zgomotoase, încât abia se fac auzite în eterna linişte sinistră a minții.Ei bine,de aceea a luat naştere poezia:pentru prea mult şi prea adânc, şi de ac...
