Iubire destinată

Capitolul 30.

O dată ajunși înapoi în oraș fiecare pleacă în drumul său. Eram obosită și primul lucru care l-am făcut a fost să fac un duș și să mă culc. Mă așez în pat și încep să mă gândesc la ce aflasem cu câteva ore în urmă. Nu-mi venea să cred că cea mai bună prietena a mea care mi-a fost mai mult o sora vrea să dispar de pe fața pământului.

- Ce i-am facut atât de grav de vrea să mă omoare?

După câteva zile...

Eram ajunsă la aeroport de o oră și Acacius tot nu a ajuns. Mă tot uit să văd dacă îl găsesc printre pasagerii din fața mea, dar nu-l găsesc. Două mâini îmi acoperă ochii și încep să râd. Le ating și le prind în mâinile mele. Mă întorc spre cel din spatele meu și îl iau în brațe. Îl sărut după care mă afund în pieptul său.

- Am crezut că nu mai ajungi.
- A fost o întârziere, dar acum sunt aici. Ce faci? Cum te simți?
- Deloc bine. Am aflat cine este C și sunt complet distrusă.
- Shamanta?
- Sunt aproape sigură. Sunt atât de dezamăgită. Nu-mi vine să cred că ea este cea care mă vrea moartă. Prietena mea din adolescență este cea care mă vrea distrusă. Nu înțeleg ce i-am făcut de merit una ca asta.

- Liniștește-te. Sunt aici cu tine.
- Hai să mergem acasă.
- Bine.

Îl las pe Acacius să pună bagajele în portbagaj și urc pe scaunul șoferului. Urcă și închide portiera. Dau drumul la muzică și pornesc mașina. Ajungem în apartament și pot auzi cum tocmai a închis ușa cu cheia. Vine spre mine și mă i-a în brațe stil mireasă. Mă pune pe pat și începe să-și descheie nasturii de la cămașă.

Mă trezesc și observ că sunt singură în cameră. Mă ridic si intru la duș. Termin și îmi pun un halat pe mine. Ies din cameră și îl găsesc pe Acacius la calculator.

- Ce cauți?

Îl întreb în timp ce îl iau în brațe și îl sărut pe gât.

- Am primit un telefon important. Se pare că va avea loc un transport de arme și cel care le vinde este C.
- Vorbești serios?
- Foarte. M-am gândit că poate vrei să pregătești o operațiune.
- O am pregătită de foarte mult timp. Acum trebuie să văd locul pentru a ști cum să mă mobilez.
- Atunci să facem amândoi planul.
- Bine.

Soneria sună și mă uit spre Acacius și la vestimentația pe care o are. O pereche de boxeri numai bună pentru a primi vizitatori.

- Trebuie să fie Alessandro. L-am sunat mai devreme.
- L-ai sunat pe fratele meu?
- Da.
- Când?
- Când tu mâncai și eu munceam.
- Mă duc să răspund.

Mă îndrept spre ușă și o deschid. Rămân mască când îl văd pe Matteo chiar în fața ochilor.

- Bună...
- Hei. Ce te aduce pe aici?

Trece pe lângă mine și intră înăuntru.

- Am aflat ceva foarte important. Mă gândeam că ar trebui să știi.
- Nu cred că este momentul ideal să vorbim.
- Trebuie. Este urgent.
- Putem să ne vedem altă dată? Acum sunt în căutarea unui plan și nu sunt singură.

Se întoarce și îl vede pe Acacius aproape cum l-a adus Dumnezeu pe pământ. Îl privește o secundă și își întoarce privirea spre mine. Mă fixează cu privirea și pot observa dezamăgirea de pe fața sa. Trece pe lângă mine si părăsește încăperea. Trântește ușa cu toata forța sa și tresar la zgomotul pe care îl provoacă.

- Ce caută el aici?
- Nu mă întreba. Nu am idee.
- Am o mare poftă de înghețată. Cred că mă duc să cumpăr.

I-a cheile în mână și se îndrepta spre ușă. Mă uit la el și încep să intuez ce vrea să facă.