Capitolul 25.

3.1K 127 1
                                    

După două luni...

- Ai început să ne vizitezi cam des aici la secție.
- Îmi place să fac asta.
- Este un loc liber dacă esti interesată.
- Nu cred.
- Ok.
- Auzi?
- Spune.
- Am cercetat și am aflat ceva.
- Cum ar fi?
- Când s-a întâmplat accidentul soților Grey au fost găsite niște lucruri și am auzit că nu au fost ridicate de nici o rudă.
- Așa este.
- Pot să le văd?
- Cred că da. Mă întorc imediat.

Mă așez pe scaun și cad pe gânduri. De două luni încerc să găsesc un indiciu și nimic.

- Poftim.

Deschid cutia și răsfoiesc fiecare colțișor. Ceva de aur îmi atrage atenția și dau de un colier.

- Ăsta nu era aici înainte.
- Acum este.
- Dar cum?
- Să-l întrebăm pe C. Sunt sigură că știe.
- De ce ar vrea să-l pună aici?
- Pentru că a fost al Victoriei.
- Ești sigură?
- Foarte.
- A vrut să dea vina pe ea.
- Dar nu a reușit. Se pare că nimeni nu a mai umblat în această cutie de la incident.
- Cum s-a închis cazul... Ce faci?
- Nu îl pot lăsa aici.
- De ce nu?
- Pentru că ar fi să descopere că Vicky e cea vinovată și noi știm că nu este așa.
- Nu poți lua nimic. Dacă cineva l-a mai văzut o putem încurca. Nu îmi asuma riscul ăsta.
- Dar eu da.
- Nu faci parte din agenție.
- Dar aș putea. Așa nu te-aș mai băga în atâtea probleme.
- De ce ești așa de interesată în a afla cine este C?
- Pentru că vreau dreptate pentru familia lui Eduard și a prietenei mele.
- Care din ele?
- A amândurora. Eu plec.
- Deja?

Se uită la mine și vede că nu sunt într-o dispoziție prea bună.

- Ai grijă.

Părăsesc clădirea și mă îndrept spre mașină. Ajung în fața apartamentului și găsesc un buchet de flori în fața ușii. Iau biletul în mână și îl deschid.

" - Bun venit în infern scumpo. "

- Ce dracu?

Intru în apartament și arunc florile la gunoi. Verific să nu fie nimeni înăuntru și mă așez pe canapea.

- Cine esti C? Trebuie să aflu. Nu te pot lăsa să-mi distrugi viața.

Se aude soneria și mă îndrept spre ușă.

- Iubito...
- Hei...

Îl sărut pe Matteo și îl invit înăuntru.

- Ești bine?
- Da, de ce întrebi?
- Ești puțin ciudată.
- Sunt bine, doar că sunt puțin obosită.
- Și eu care credeam că reușesc să te scot în oraș.
- Poate altă dată.
- Desigur.
- Nu te superi?
- Nu. Este în regulă.
- Te iubesc.
- Și eu pe tine.

Îl iau în brațe și mă afund în pieptul său. Stăm pentru câteva secunde bune așa și soneria ne întrerupe.

- Mă duc eu.
- Michelle, nu o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat.

Fratele meu intră în apartament, dar când îl vede pe Matteo se oprește din vorbit.

- Hei...
- Ce vroiai să-mi spui?
- Eu cred că voi pleca. Ne vedem mai târziu?
- Desigur și scuze pentru...
- Nu-i problemă.

Matteo părăsește apartamentul și mă așez lângă fratele meu.

- Ce ai pățit?
- Asta.
- Un bilet?
- O amenințare.

" - Nu te băga. Las-o pe ea să se descurce. - C. "

- Unde ai găsit-o?
- În camera mea.
- Cum a ajuns acolo?
- Nu știu.
- Mereu am ezitat să te întreb, dar trebuie să o fac.
- Ascult.
- Când Acacius era pe urmele lui aceste mesaje existau?
- Din câte știu eu nu. Doar Acacius îți poate răspunde la această întrebare.
- I-a fost frică de acest C?
- Dacă i-a fost, niciodată nu a arătat acest lucru.
- Ce vei face cu acest bilet?
- Nu voi face ce spune. Nu mai am nimic de pierdut. Iubirea vieții mele a plecat. Tot ce-mi rămâne este să aflu cine este el.
- Și eu te voi ajuta.
- Cum?
- Mă voi integra în grup. Sunt cea mai interesată în a afla cine este acest C.
- Ești sigură?
- Foarte.
- Îți pui viața în pericol.
- Mereu mi-a plăcut să trăiesc periculos.

Iubire destinată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum