After 2 - Continuarea

Capitolul 182.

Stă pe pat cu caietele şi notiţele împrăştiate peste tot. Încă are blugii pe ea, împreună cu hanoracul, trebuie să fi fost foarte extenuată dacă a adormit învăţând.

''Ai terminat să te porţi ca un ciudat ?'' îmi şuieră Liam în ureche.

Sting becurile şi ies pe hol, închizând uşa în spatele meu.

''Nu mă port ca un ciudat. O iubesc okay ?'' îi spun apărându-mă.

''Ştiu dar clar nu înţelegi conceptul de a oferi cuiva spaţiu.''

''Nu mă pot abţine. Sunt atât de obişnuit să fiu cu ea şi am simţit că am trecut prin iad în ultimele aproape două săptămâni fără ea. Îmi e greu să stau departe de ea.''

Coborâm scările în linişte iar eu sper că nu am sunat ca un disperat. Dar, din nou, e vorba doar de Liam şi mă cam doare în pulă oricum.

''Încerc, okay ?'' îi reamintesc.

''Aminteşte-ţi ce ţi-am spus şi încearcă să n-o dai în bară.'' Liam dispare în bucătărie iar eu părăsesc casa pentru restul serii.

Urăsc să mă duc la apartament acum că Tessa nu mai e acolo. Pentru o secundă m-am gândit să îl sun pe Louis şi să merg la casa frăţiei dar ştiu înăuntrul meu că e o idee proastă. Nu vreau să existe nici o problemă, şi de obicei există. Pur şi simplu nu vreau să mă întorc în apartamentul ăla gol.

Mă duc oricum. Sunt al naibii de obosit, se pare că n-am mai dormit bine de ani de zile.

Când mă aşez în patul nostru încerc să îmi imaginez braţele ei în jurul taliei mele şi capul pe pieptul meu.

Perspectiva Tessei:

Mă trezesc mai devreme decât de obicei şi mă bucur de timpul pe care îl am pentru a mă pregăti. Harry nu a mai vorbit cu mine de când m-a lăsat râzând în clădirea de sport. Mă întreb oare dacă mai vrea să ieşim ?

Deja s-a răzgândit ? Mi-e dor de el şi mi-e dor să mă pregătesc în baia mea din casa mea. Ugh, asta e mereu complicat şi stresant.

M-am săturat să mă tot mut dintr-un loc în altul. E enervant şi epuizant.

Când ajung la Editura Vance, Kimberly e cocoţată pe biroul ei cu mâna întinsă pentru a-şi arăta inelul cu diamant. Îl admiră cu un zâmbet, mutându-şi mâna înainte şi înapoi în lumină.

 ''Tessa !'' scânceşte ea când mă observă luându-mi obişnuitul mic dejun.

''Bună dimineaţa !'' îi spun zâmbind.

''Cum a fost petrecerea ? Mă refer, a fost okay să fie şi Harry acolo ?'' mă întreabă ea.

''Da.. a fost okay.'' îi spun suflând în cafea, concentrându-mă pe ondulaţiile formate în lichidul aproape negru.

''Şi..'' E aşa băgăcioasă dar mă amuză.

E secretara tipică, frumoasă, glumeaţă, şi plină de bârfe. Se întâmplă să fie şi logodită cu şeful.

''Nu am nici o idee.'' îi răspund sincer.

''Ai nevoie de vre-un sfat de la o femeie ?'' mă întreabă ridicându-şi sprânceana perfect pensată.

''Uhmm..'' 

''Oh, haide ! Mă pricep la sfaturi. Nu la fel de bine ca tine, dar pot încerca.'' îmi spune zâmbind şi înclinându-şi capul.

''Bine.'' mârâi eu.

''Dar dacă nu îmi termin munca trebuie să îi spui logodnicului tău că a fost vina ta.'' îi spun eu, iar ea sare de pe birou să mă urmeze în biroul meu.