After 2 - Continuarea

Capitolul 180

''Cum a fost weekendul tuturor ?'' întreabă profesorul Soto.

Câteva persoane răspund dar eu şi Liam ne uităm unul la altul iar el zâmbeşte. A avut un weekend mai bun ca al meu.

''Mă bucur să văd că unii dintre voi sunt treji.'' ne spune profesorul chicotind.

E ciudat să nu îi spun Jonah fiindcă l-am văzut în afara orelor mai mult de o dată, dar, din nou, e ciudat să îi spun Jonah fiindcă este profesorul meu la urma urmei.

''Haideţi să scoatem jurnalele, astăzi vom vorbi despre iertare.'' spuse el, iar Liam s-a uitat imediat la mine.

''Serios ?'' întreb în şoaptă.

''Ce aţi spus domnişoară Young ?'' mă întreabă Jonah.

Vreau să mă scufund în scaun, îmi place atenţia primită în clasă când dau răspunsuri corecte, nu când vorbesc neîntrebată.

''Nimic.'' îi spun repede iar el zâmbeşte, punându-şi stiloul după ureche.

''Cum spuneam, lecţia de astăzi este despre iertare. Oameni îşi petrec toată viaţa făcând greşeli şi cerând iertare, este ciclul natural al omenirii. Mereu a fost aşa, şi fiecare religie are câte o poveste despre trădare şi iertare. În creştinism, spre exemplu, povestea lui Iuda Iscariotul este cea mai cunoscută. Iuda a fost unul din cei doisprezece discipoli ai lui Iisus care l-a trădat pentru treizeci de monede de argint. Iisus desigur că l-a iertat, asta este esenţa din spatele lui Iisus din Nazareth. Iertarea. Se spune că Iuda nu a putut trăi cu trădarea comisă, aşa că s-a spânzurat. Morala este că în ciuda faptului că a fost iertat de Iisus, nu a reuşit să se ierte pe îl însuşi. Ce este mai rău, să nu fi iertat de persoana pe care ai trădat-o, chiar dacă ea este Dumnezeul tău, sau oricine altcineva, sau de tine însuţi ? Pot spune din experienţă că să te ierţi pe tine este unul din cele mai grele lucruri din lume. Chestia bună la iertare în corelaţie cu religia este că Dumnezeu te va ierta, tu trebuie doar să ceri asta. Oamenii pe de altă parte nu sunt atât de iertători.'' spune el, şi am simţit un fior pe şira spinării.

''Ei bine, apucaţi-vă de treabă.'' spuse şi se aşeză în spatele catedrei.

Mereu pare că alege un subiect care ni se potriveşte mie şi lui Harry, sau poate doar orice din viaţa mea ni se potriveşte mie şi lui Harry.

Iertarea nu este tocmai ceva la care vreau să mă gândesc acum. Nu este neapărat vorba despre iertarea lui Harry, e mai important să se poată ierta pentru lucrurile făcute în trecut. Când o să poată face asta îşi va îngădui să fie fericit.

Pixul meu întâlneşte foaia şi până să îmi dau seama, profesorul Soto ne dă liber.

''A fost un subiect interesant.'' Liam îmi spune rânjind la mine iar eu îmi folosesc jurnalul pentru a-l lovit peste braţ.

''Şi, ce ai scris ? Harry acela ar trebui să meargă la biserică ?'' mă întreabă râzând şi îşi ridică mâinile pentru a se apăra.

Îmi prind părul într-o coadă şi îmi strâng restul lucrurilor înainte ca Liam şi cu mine să plecăm.

''O zi bună, domnişoară Young.'' îmi spune Jonah când ajung în pragul uşii iar eu îi fac cu mâna.

''Ai văzut cum mie nu mi-a urat o zi bună ?'' îmi face observaţie Liam.

''Trebuie să încetezi să mai umbli cu Harry.'' îi spun tachinându-l.

Mă simt mulţumită astăzi, nu neapărat fericită dar nici oribil. Sunt al dracului de confuză şi deja mi-e dor de Harry, patetic, ştiu. Nu am ce face, am stat departe de el aşa mult şi aproape mi-l scosesem din sistem, dar acum îmi curge iar prin vene, punând stăpânire pe ultimul strop de raţionament rămas.