One for Another(seria One- Volumul 2)

19. Mamă și fiu

-Ce e asta? Ce cautam in cimitir?

Cezar se aseza in genunchi si scoase din punga o orhidee. O aseza langa piatra funerara si pentru prima data de cand venea aici zambi privind fotografia Sarei. Se uita la Devon si zambi din nou. Din cealalta punga scoase doua jucarii. Le desfacu din ambalaj. Masinuta albastra o aseza langa celelalte jucarii ale lui Elliot. Erau atat de multe incat inconjurasera piatra funerara. Ochii lui Devon se umezira. Privi la jucaria din mana ei. Era acel gen de jucarie specifica bebelusilor, pe care o scuturi si face zgomot. Nu intelegea de ce i-o daduse ei.

-Te-am adus aici, incepu el ridicandu-se de jos, ca sa-ti arat ce am facut ieri, bine nu eu, am pus pe cineva sa o faca pentru ca eu am fost cu tine ieri. O apuca de umeri si o impinse usor putin mai la dreapta de mormantul fiului sau. O alta piatra funerara era acolo. Nu era nicio poza si niciun nume, doar doua cuvinte.

"Ingerasul nostru"   

Devon se apleca in genunchi, isi trecu degetele peste acele cuvinte si inchise ochii oftand. Mai jos erau doua date care teoretic reprezentau perioada cat bebelusul ar fi trebuit sa traiasca. Cezar se aseza langa ea.

-Voiam sa fac ceva ca sa demonstrez ca si el a insemnat la fel de mult ca Elliot, pentru mine. Chiar daca a fost aici doar pentru cateva saptamani tot copilul meu e, al nostru. Te...te deranjeaza?

Devon lasa jucaria langa piatra funerara. Isi trecu mainile peste fata si isi sterse urmele de lacrimi. Se ridica si Cezar ii copie gestul. Ea ii apuca mana si o stranse la pieptul ei.

-Cum sa ma deranjeze, Cezar? Ai facut cel mai emotionant lucru pentru mine. Iti multumesc, inseamna enorm de mult pentru mine.

Se asezara pe gazonul proaspat tuns si ramasera acolo in liniste. Devon inca ii strangea mana, cand il observa ca se uita spre fotografia Sarei. Isi musca obrazul pe interior si ii elibera mana. Abia atunci el se uita la ea. Se incrunta apoi ofta si inchise ochii. Intinse bratul si o trase aproape de el. 

-Nu vreau sa mai faci asta. Nu vreau sa-mi mai dai drumul niciodata, ai inteles.

Ea il privi. Era serios. Se mai uita odata la fotografia Sarei si apoi la ea. 

-Cred ca ar trebui sa fac niste prezentari. 

Devon nu intelegea despre ce vorbeste. El se apropie de mormantul fostei sale logodnice.

-Stiu ca de fiecare data cand am venit aici, strigam ca fraierul la tine si iti ceream sa-mi explici de ce m-ai lasat aici singur si tu ai plecat impreuna cu fiul nostru.

Acum pricep. Vorbeste cu ea.

-A fost greu sa inteleg, dar acum stiu de ce. El se uita acum la Devon. Pentru ea. Multumesc ca mi-ai scos-o in cale, daca nu ar fi fost ea, probabil si acum as fi fost aici strigand la tine. M-a ajutat atat de mult si acum o sa incerc sa fac acelasi lucru. Sara, ea e Devon, salvatoarea mea si vreau sa faca parte din viata mea de acum inainte.  

Devon nu putea respira. Se intreba daca urechile ei auzisera bine, el ii ceruse voie, ba nu tocmai i-o prezentase Sarei si ii marturisise ca simte ceva pentru ea?! Nu stia cand se schimbase el atat de repede, dar era forte emotionata. Cumva primea ceea ce-si dorise de cand il cunoscuse exact acum in momentele acestea grele. 

Atunci cand Dumnezeu iti ia ceva iti da altceva in schimb. Banuiesc ca asta se intampla si aici. Insa pretul a fost mult prea mare. 

- Mai am ceva sa-ti spun...de fapt sa te rog, spuse Cezar.

-Spune.

-Eu...Vreau sa te muti inapoi la mine.

Devon inchise ochii si pentru cateva secunde isi aminti de noaptea aceea cand el strigase la ea.