12.Momente de normalitate

7.7K 517 41
                                    


Fara cosmaruri. Fara sa se trezeasca in timpul noptii. Fara sa auda vreo sirena, ba a echipajelor de politie, ba a salvarii. Nimic nu-i tulburase somnul, si ce mai somn! Nu-si mai amintea cand dormise asa de bine. Poate nu se intamplase niciodata pana acum. Cert era ca mai vroia sa aiba parte de astfel de nopti. Insa abia dupa ce isi ridica capul din perna incepu calvarul. Isi simtii capul explodand de durere. Se rasuci pe partea cealalta a patului si isi tranti perna peste fata. Simtii mirosul acela din nou. Isi ridica capul privind in jur cu un singur ochi deschis. Ofta si se ridica in fund. Observa ca era aproape dezbracat si in plus mirosea groaznic. Incerca sa-si aminteasca noaptea trecura. Proasta miscare caci totul i se derula in fata ochilor ca un film provocandu-i alta durere de cap. Atunci observa aspirina si paharul cu apa de pe noptiera. Le lua si inghiti pastila dupa care bau doua inghitituri mari de apa. Se ridica din pat si isi trase niste pantaloni de trening pe el. Iesi din dormitor fara tricou pe el si in picioarele goale. Intra in bucatarie si amuti. Era acolo. Deci tot ce-si amintise era real inclusiv tot ce discutasera.

La naiba! Iar a avut grija de mine dupa ce m-am imbatat ca un bou. Tot eu am sunat-o cand am avut nevoie dupa ce i-am spus adio. Fac una si spun alta. Nici eu nu ma mai cred. Si mancarea aia pe care o face miroase divin. Doamne ce ma fac eu cu femeia asta?! Isi pierde vremea cu mine, dar ea nu-si da seama.

Devon era prea concentrata sa amestece omleta ca sa-i simta prezenta barbatului ce o urmarea ca un animal de prada. Se intoarse cu gandul de a lua sarea, dar cand il vazu scoase un strigat pitigaiat. Cezar zambi amuzat.

-Imi pare rau, n-am vrut sa te sperii.

Ea ii zambi inapoi.

-E in regula. Ti-e foame?

El ar fi vrut sa-i spuna nu si sa o trimita acasa, dar adevarul e ca nu vroia. Mai avusese parte de dimineti in compania ei si ii placusera. Dar oare era bine sa mai aiba astfel de dimineti dupa tot ce isi spusesera? Era confuz.

-Hei, ajunge cu ganditul. Poate ai dreptate, poate am o slabiciune pentru tine, dar lucrul cel mai important ramane sanatatea ta mentala intelegi? Pot sa inteleg atunci cand un "nu"  inseamna nu si...

-Stiu ce am vorbit aseara Devon, nu incerca sa-mi ascunzi asta. E adevarat tot. Sunt confuz si ma simt un nemernic in majorotatea timpului insa... nu cred ca am refuzat cu adevarat sa ma gandesc la posibilitatea de a da o sansa altei femei in viata mea, aceea fiind tu, bineinteles.

Devon clipi des. Ii lua cateva clipe sa analizeze complexitatea din spatele cuvintelor lui.

-Si asta ce inseamna?

Cezar se uita atent la ea.

-Ca nici tu nu-mi esti indiferenta, dar hai sa facem un targ. O luam incet, fara ocolisuri. Pornim de la prieteni. Dar putin mai apropiati ca inainte.Nu am habar unde o sa duca asta, dar o sa te ascult si o sa dau o sansa chestiei astea, spune el invartindu-si degetul prin spatiul ce-i despartea.

Ea ii zambi si aproba.

-Bine, pana la urma iti este sau nu foame?

El rase si se aseza pe scaunul de la bar.

-Foarte!

Ea rase si lua doua farfurii. Dupa ce puse omleta le aseza frumos pe bar alaturi de tacamuri. Lua sticla de suc de portacale la care Cezar se stramba mai rau ca un copil.

One for Another(seria One- Volumul 2)Where stories live. Discover now