Smarty Pants

Capitolul 13 - Categoric, nu ma asteptam la asta!

-Normal ca stii unde e cealalta, exact acolo unde am lasat-o, langa oglinda bineinteles!

-Nu chiar.

-Ce vrei sa zici? Il intreb ingrijorata.

-Pai le-am cam scapat in chiuveta si acum aaa nu mai sunt? Hehe, chiar amuzant, nu? Ma intreaba in timp ce ii aud papucii de casa pe gresia din baie. Stai putin, adica, lentilele mele, fara de care sunt oarba ca un liliac, sunt acum pierdute pe veci? Din cauza lui Kevin? Pentru ca nu a stiut sa bata la usa? Nenorocitul ala mi-a pierdut lentilele de contact!

-O da, mai bine fugi, pentru ca te OMOR!

-Mamiii! Mami, Andy e nebuna! A inceput Kevin sa tipe in timp ce o luase la goanna spre scari.

Il prind eu, si cand o sa il prind ii sucesc gatul! O iau si eu la goana dupa el doar ca imediat cum ies din baie ma impiedic de ghiozdan, sau asta cred ca este, cad direct cu fata in covor si incep sa dau cu pumnii in podea, de ce eu? Serios acum, nu vad nimic! Ugh! Imi urasc viata.

-MAMAAAAA!

-Ce s-a intamplat? Ce e?

-Kevin s-a intamplat!

-Andy, ce cauti pe podea? Ma intreaba mama, cu siguranta acum are mainile in sold si se uita uimita la felul in care ma prezint in acest moment.

-Ti-am mai zis! E Kevin...

-Stii ca nu poti da vina pe fratele tau pentru tot ce ti se intampla.

-Dar e vina lui! Incep sa tip si sa dau din maini pe podea, am o criza si cred ca si vecinii ma pot auzi acum.

-Mereu e vina lui si acum nu mai vad! E ingrozitor, nu mai am lentile si e vina lui, acum sunt duse, duse pentru totdeauna in canalizare, pana acum cred ca au ajuns in Atlantic!

-Gata, gata Andy, o sa iti luam altele, nu e o tragedie!

-BA DA! Sunt ca un liliac, ca o cartita! Nu vad! Ma auzi? Si azi am scoala! Acum chiar ca nu mai gasesc drumul la scoala!

-Ia-ti ochelarii, imi spune mama linistita de parca ar fi cel mai evident lucru, da, sigur, e foarte simplu, ia tu doua bucati de sticla patrate inconjurate de plastic negru! Nu i-am purtat decat o singura data in viata mea si nu vreau sa ii mai asez pe nasul meu nici macar o secunda.

-Mama, nu pot arat ingrozitor cu ochelarii aia, nici nu stiu de unde i-ai luat, sunt mult prea mari lentilele.

-I-am luat de la reduceri.

Serios? Reduceri? De ce nu i-ai luat pur si simplu de la instalatorul nostru doar are aceleasi dioptrii ca mine! E oribil, nu imi vine sa cred! Nu am de gand sa port ochelarii aia, nici intr-o mie de ani, niciodata!

*

-Arati ca o tocilara....nu ca nu ai fi, acum cel putin semeni cu una...pff, una fraiera!

-Taci mucosule!

Gata Andy calmeaza-te, stiu ca nu iti plac ochelarii dar rezista! Doar nu vrei sa fii oarba ca un cartita golasa! Nu trebuie decat sa te ascunzi, sa nu lasi pe nimeni care te cunoaste sa te vada, va fi bine, totul este bine...cred.

-Vrei sa nu te mai ascunzi in spatele meu? Am trecut deja de la caraghios la nebunie!

-Ooo, nu te mai plange si mergi in continuare, nu pot risca sa las pe cineva sa ma vada purtand ochelarii astia!

-Daca ma vad prietenii mei cu o fraiera care se tine dupa mine ca o ciudata-

-Tu ai prieteni? Il intrerup inainte sa apuce sa termine propozitia.