Psycho Lover

Epilogue

— Chanyeol nu contează? Chanyeol nu contează?! Pentru mine el contează cel mai mult! Eu sunt bine, mulțumesc de întrebare. Acum pleacă! țip nervoasă strângând în pumni pătura care se află pe pat.

Sehun mă privește dezamăgit pentru câteva secunde, apoi se întoarce pe călcâie și rămâne așa, nemișcat, privind în jos. Se apleacă și ia ceva de pe covor. Privește atent acel lucru, apoi se întoarce din nou spre mine. În acel moment observ că are în mână testul meu de sarcină. Îmi dau seama că probabil l-am scăpat pe jos atunci când m-am ridicat. Sunt pierdută, la fel și copilul meu.

— Ești însărcinată? spune el aproape răstit.

— Nu țipa! Dacă află Amber... spun eu cu lacrimi îmi ochi.

Sehun se așează lângă mine pe pat și mă îmbrățișează.

— E-n regulă. Mie poți să îmi spui, te voi proteja orice s-ar întâmpla. spune el mângâindu-mă blând pe cap.

Cedez. Oricât de mult aș vrea să nu par slabă în fața lui, nu pot. Încep să plâng, să suspin și să îi strâng în pumni tricoul.

— Copilul meu, săracul meu copil. Ce o să mă fac, Sehun? Ce o să spună părinții mei? Sunt foarte stricți... E de ajuns că nu îl cunosc pe Chanyeol, dar dacă vor afla că este închis într-un spital de nebuni? Nu mă vor lăsa să îl păstrez.

El nu spune nimic. Mă ține strând în brațele sale și mă lasă să mă descarc. Îi simt buzele lipindu-se ușor de fruntea mea. Tresar, însă nu spun nimic, ci continui să plâng.

— Voi spune că eu sunt tatăl.

Tresar din nou și mă uit speriată spre el. Pare serios, foarte serios, însă nu înțeleg de ce ar face asta. Sehun mă ura, înainte ca Chanyeol să îl atace pe Kento Sehun s-a comportat urât cu mine. Nu pot să îmi dau seama cum s-a putut schimba atât de brusc. Ceea ce spune el nu este un lucru ușor de spus.

— De ce ai face asta?

Mă privește în ochi câteva secunde, apoi își lipește încet buzele de ale mele. Mă depărtez șocată de el și îmi ating ușor buzele, nedându-mi seama dacă ce s-a întâmplat este real sau nu. Sehun tocmai m-a sărutat...

— Măcar atât pot face pentru tine... Știu că inima ta îi aparține lui Chanyeol și că o luptă pentru a te cuceri este inutilă, dar măcar lasă-mă să te protejez... Să am grijă de tine și de copilul lui.

Băiatul acesta... L-am înțeles greșit până acum. Îl privesc în ochii săi ciocolatii și realizez cât de diferit poate să fie față de Chanyeol. Chanyeol e egoist și posesiv, nu ar fi fost în stare să își ascundă sentimentele doar pentru că un prieten de-al său a fost primul, Chanyeol nu înțelege de fiecare dată că am nevoie de un umăr pe care să plâng. Chanyeol e diferit de Sehun, dar, chiar și așa, îl iubesc nespus.

Sehun se ridică de pe pat și pleacă, dar se oprește în tocul ușii pentru câteva secunde.

— Te aștept jos. Mergem la Chanyeol. spune apoi pleacă.

Rămân confuză. Totul se petrece prea repede, mult prea repede pentru mine. Oare m-a plăcut în tot acest timp? Se leagă atât de multe lucruri acum. Atunci când am fost cu ei în club, el a fost singurul șocat de presupunerea lui Baekhyun, nu era așa pentru Chanyeol, era pentru mine, când Chan a fost internat el a rămas cu mine și nu a dat vina pe mine pentru ce s-a întâmplat. Mă ridic din pat și merg după el la parter unde se pare că mă așteaptă împreună cu Amber.

— Joy, de ce nu mi-ai spus că el e noul tău iubit? Ah! Și eu l-am dat alungat de fiecare dată când a venit să te vadă.

Mă uit spre Sehun care zâmbește. Încă odată mi se demonstrează teoria că el mă place și că îi pasă de mine, îmi pare rău însă că iubirea lui este una neîmpărtășită.