"Jurnalul unei nostalgice ."

Momente fragile de perfectiune .

Draga jurnalule,

Stiti acel moment in care totul iti cade in cap ? Nu ma simt dezamagita,nici singura,ma simt moarta.Ploaia de septembrie imi impodobeste geamul care imi arata lumea de afara atat de fragila si sensibila ,exact contrariul .Foii arse si amintiri patrunse printre randuri sunt aruncate in camera in care ii las frau liber adevarului.Ma ascund dupa zambete false si incerc sa o pierd pe adevarata "eu " .Incerc sa estompez durerea si dorul,dar este ceva cu care nu ma voi putea obisnuii niciodata.In mintea mea roiesc mii de ganduri care incep zeci de razboaie contra falsitatii mele,dar cumva este mai desteapta si castiga .Vesnic chinuitoare este iubirea interzisa pe care o simt,dar nu o pot traii cu adevarat.Si ce ajung sa regret cand melodia trista imi intampina auzul ? Cand aceea voce plapanda ma descrie mai bine ca oricine ?Acea necunoscuta care este oglinda vieti mele ? Pe mine si biletele catre fericire pe care le-am refuzat .Cana cea cafenie cu zodiacul meu varsa distractiv ceaiul rosiatic pe munca mea din aceea seara.Nervii imi contracta muschii si incep sa urlu,apoi ma intreb "Oare sunt nebuna ? " .Da ,veni raspunsul afirmativ care mi-l dau singura .Scot capul pe geamul deschis larg si simt aerul aspru al toamnei ce imi brazda obrajii acum reci .Incerc sa gasesc un motiv pentru a traii ,pentru a nu ajunge din nou o umbra in societate si in acel moment vocea blanda a mamei imi striga numele cu increderea unui raspuns bun .