"Jurnalul unei nostalgice ."

Draga jurnalule,

"Cine sunt eu ? " -o intrebare ce mi se impune in cap de ceva vreme.Asteapta un raspuns, dar oricat as vrea sa il dau ,e nesigur.Am incercat sa tin balanta echilibrata, sa stapanesc emotile, sa uit pentru o secunda luna si sa ma impac cu soarele, dar e prea greu.Aceea respiratie ugicatoare ma sufoca, ma macina, ma lasa neexistenta, ma manevreaza ca pe o papusa, ajungand ceva de nerecunoscut .Mie dor sa am aceea putere din nou, sa alerg si sa trec pe langa suferinta fara sa imi pese ."De ce te schimbi ?" -pentru ca iubesti, orice ar fi, traim din asta, este singura medota de a ramane in viata .Patrunzand in acei ochi caprui, te lasi ametit de frumusetea amintirilor, gasesti lacate peste tot ceea ce ai simtit si nu te mai poti intoarce inapoi niciodata.Incepi sa tremuri de aceea disperare amara, gustul bucuriei nu lai mai simtit de mult timp, rezisiti din ce in ce mai greu, te hranesti cu iubirea ramasa si incerci sa iti atingi speranta, acea speranta de fier.Regasesti cu greu fluturii din stomac si fumul din plamani,te agati de trenul destinului si astepti un bilet .