Midnight Secretary-IN CURS DE EDITARE

Capitolul 13

Cufundati in caldura si euforia provocata de alcoolul consumat din plin ii faceau pe cei doi proumbei sa se piarda in extazul atingerilor arzatoare. Jessica savura totul din plin, plimbandu-si cu un gest suav palmele pe bratele brunetului. Rochia satenei disparuse ce ceva timp, zacand sifonata pe podeaua rece. In acel moment, pentru Jessica, Bryan era totul pentru ea-sau, mai bine zis, atingerile lui. Dar in miscarile bruntelului se putea simti ezitarea. Cu fiecare atingere se destepta din acea euforie, relizand situatia total neportivita intr-un moment ca acesta. Aceste ganduri i-au fost smulse de soneria telefonului din poseta satenei. 

Ceasul de pe noptiera parca se oprise, odata cu atingerile lui Bryan. Dupa cateva minute de meditare, ratiunea isi facuse aparitia. Satena apetisanta din bratele lui nu era decat un obstacol in acel moment. Un obstacol in incercarea lui de a o proteja. Incremenise, respiratia greoiae a satenei fiind singura sursa de sunet. Aceste actiuni imorale ii puteau aduce numai necazuri-unele si mai mari. De ce era atat de incompetent? De ce nu putea pur si simplu sa-si arunce aceste ganduri si intenti infocate? Se ridica cu miscari sacadate, dorindu-si ca totul sa fi doar un un simplu cosmar dulce. Privea usa cu disperare, umbrele de la tocul ei aruncandu-l si mai adanc in exasperarea ce ii acaparase corpul. Scoase rapid telefonul, formand numarul unui taxi.

Jessica privea totul printre gene, confuza, dar doritoare. Il vedea atat de atragator in acele momente incat sangele nu inceta sa-i clocoteasca in vene. Dar ce l-a oprit? Chiar daca era sub influenta acoolului, gandurile inca ii zburdau prin minte cu o viteza uluitoare. Cu fiecare gand, cu fiecare intrebare pe care Jessica si-o punea, simtea cum incet-incet se trezeste din starea euforica. Nu este destul de buna pentru el? De aceea s-a oprit?  Acest ganduri i-au fost de ajuns incat sa-si mareasca ochii instantaneu, ridicadu-se in sezut. Dar inca nu era coerenta de-a binelea, cuvintele ii ieseau pe gura cu un ton imprastiat.

-Ce s-a intamplat? glasul aspru al satenei il destepta pe brunet din cugetari.

-Chiar trebuie sa pleci, Jessica.

Cu aceste cuvinte, satena simti cum sangele ii ingheata in vene. Alcoolul isi luase de mult talpasita, corpul ei fiind inlocuit de furie. Mai ca ii venea sa rada, acel ras nervos se chinuia din rasputeri sa nu-i scape printre buze. Simtea cum isi pierde usor mintile. Fiecare miscare alarmata a brunetului catre usa o ducea la capatul puterilor. Nu a spus nimic, doar si-a luat rochia de jos, imbracand-o impiedicat si aranjandu-si parul si aruncadu-i o ultima privire plina de venin, a trecut nonsalata pe langa el, parasind camera.

Bryan ramase perplex in mijlocului camerei. Nu putea spune ca nu intelege situatia, dar un singur lucru nu l-a putut intelege. Incapatanarea ei. Acest lucru il irita cumplit, dar il si intriga. Ura si adora acest aspect al personalitatii satenei,oarecum ciudate. De indata ce Bryan si-a terminat apelul catre un taxi, parasi camera. Ii putea auzi sunetul tocurilor pe podeaua din marmura, facandu-l sa-si mareasca pasul. Incepuse s-o cunoasca mult prea bine incat sa nu-si dea seama ce ii trecuse prin minte. Stia ca umilit-o in cel mai josnic mod. Dar daca nu se baza pe rationament, daca nu si-ar fii alungat gandurile si ispitele care te fac sa iti arunci treptat fiecare celula a ratiunii, ar fi fost cea mai proasta miscare. Jessica il innebunea, si nu il cazul bun al cuvantului. Era promitatoare, o ispita necrutatoare. Il arunca la culmiile extazului cu fiecare atingere asupra corpului ei ravasitor de apetisant. O dorea. Cu fiacre zi dorinta lui devenea din ce in ce mai lacoma.

Jessica incerca sa-si faca loc prin multimea sufocanta. Fiecare discutie, fiecare pahar ciocnit o deruta, luptandu-se sa gaseasca iesirea. Se simtea jignita, acest lucru era clar. Dar nu intelegea nimic din spusele lui Bryan. Nu ii putea intelege comportamentul atat de fluctuant. Aceste mii si mii de intrebari diverse si dureroase o conduceau incet catre marginea unei prapastii. Spre deosebire de Brayn, satena dorea raspunsuri. Dar acea dorinta carnala, acea dorinta arzatoare si intensa ii ravasea corpul cateva momente in urma. Fiinta lui era asemenea unui spirit care o inconjoara, soptinudu-i cuvinte dulci si amare. Apropiindu-se de iesire, in raza ei vizuala rasarise un cap rosu artaztor, zambind si dansand, tinand in mana un martini cu o umbreluta alba. Se oprise in mijlocul salii, pietrificata. Respiratia i se taia brusc, mana intepenindu-i in jurul posetei rosi cand un saten aratos isi odihnea bratul in jurul acelei femei.