Atticus
Uneori urasc faptul ca trebuie sa mananc. Urasc cum corpul tau iti aduce aminte ca esti un idiot si ca nu stii sa ai grija de tine. Urasc sa pierd timpul facand mancare, mancand, spaland vase din nou si din nou.
Ma tarasc catre frigider si il deschid. Ce surpriza, e gol. Ca si capul meu. Inchid frigiderul si ma arunc pe salteaua ce o am drept pat. Ma uit in jur la peretii albi si goi. Vai ce perversi. Rad ca un idiot pentru cateva secunda si ma ia din nou depresia.
Cum am ajuns asa? Cum am ajuns sa fiu un clovn la un circ suspect? Sa locuiesc intr-un apartament mai mic ca o sala de clasa, fara bani, mobila, mancare si lucruri necesare. Mirajul libertatii pe care l-am avut in timpul adolescentei a disparut la fel ca speranta mea la un iubit.
Ma ridic cu greu de pe saltea si ies in hol. Daca mor nu o sa mor in camara aia amarata... o sa sar de pe bloc. Asa mai au si babele de la parter ceva sa barfeasca.
Unele persoanse isi planifica ziua mortii. Fac ceva grandios, ciudat sau artistic. Iar eu pentru ca n-am altceva mai bun de facut. As fi putut sa scriu o scrisoare dar cui i-ar fi pasat? Parintii mei o duc mai bine fara mine. Prietenii pe care i-am avut nici nu ma tin minte. Persoana pe care am iubit-o cel mai mult ma uraste. Si are de ce.
Sunt un ratat, un idiot, o mizerie de om, un nenorocit, o pierdere de spatiu... chiar merit sa mor.
Fac cunostinta ca pamantul intr-un mod la fel de gratios ca o lebada facand twerk. Daca as fi poet as fi un poet foarte prost. Bine ca nu sunt poet.
-Esti bine? aud o voce venind deasupra mea. Ma uit si ce surpriza. Shawn. Nu credeam ca in ziua in care ma sinucid o sa vorbesc cu un inger. Ma ajuta sa ma ridic si ma intreaba din nou daca sunt bine. Ii zambesc si dau din cap incercand sa nu plang.
Nu sunt bine. Il mint pe el, pe mine, pe toti ceilalti... si de ce? Pentru ca imi e frica sa admit ca am gresit, sa admit ca nu pot de unul singur... ca am nevoie de ajutor... Vreau sa fiu bine chiar vreau... dar unele persoane chiar nu merita.
Shawn imi sterge lacrimile. Nici asta nu stiu sa fac, sa ma abtin de la plans. Chiar asa jalnic sunt? Ma uit la Shawn pentru o secunda apoi ma uit in jos. Nu vreau sa ma vada asa. O iau la sanatoasa spre acoperis si il las in urma confuz.
Ajung la marginea acoperisului si ma uit in jos. Nu vreau sa mor... dar o merit.
Cineva ma apuca de mijloc si ma trage in directia opusa. Cad pe el si incerc sa scap. Dar nu pot, n-am destula putere. Asa ca incerc sa tip. Dar sunt ragusit. Am tipat deja prea mult la Daniel. Nu pot sa scap, nu pot sa tip, nu pot sa mor... asa ca ma dau batut... ca intotdeauna.
Shawn ma cara in apartamentul lui si ma pune in pat. Ce bine este... Ma uit la el si ma simt groaznic. Merita mai bine. Se uita la mine si imi zambeste slab.
-Totul va fi bine... sopteste nesigur si se uita la mine trist.
Chiar vreau sa-l cred.
