Insetiable

Capitolul 1

O alarmă asurzitoare îmi sună în urechi. Urmat de vocea mamei

-Rose, draga mea , trezește-te.E ziua cea mare !

Era atât de încântată, ai zice că este prima ei zi de facultate .

-Mamă, te rog,ți-am mai zis de atâtea ori să...

-Da da, știu. Să nu fac mare tam tam din asta. Dar te rog înțelege-mă, sunt emoționată, ești singurul meu copil și..

-Ba nu, eu te rog să nu începi din nou cu asta. Știu că trebuie să îl fac mândru pe tata și că toate astea sunt în onoarea lui.

-Sunt pentru viitorul tău, mai bine nu îl amesteca în treaba asta. Bine?

Atunci zâmbetul ei ștrengar și copilăros a dispărut. S-a încruntat iar ochii ei s-au umezit.

Știam că nu e o idee bună să îl aduc pe tata în discuție, de când a murit mama nu mai este aceiași și se transformă în altă persoană când aude de el.

-Îmi pare rău mamă, am exagerat, nu am vrut să te rănesc în felul ăsta. Cum o fac mereu...

-Stai liniștită, sunt bine. Doar că îmi lipsește, îmi lipsește chiar foarte mult.

În acel moment au început să îmi dea lacrimile și am
îmbrățișat-o.
-Mai bine merg să mă pregătesc.

M-am retras din discuție și am mers spre baie, am făcut duș, mi-am uscat părul și mi-am făcut niște bucle lejere cu ondulatorul.
Deși machiajul nu era genul meu , am decis să încerc ceva nou, am folosit rimel, tuș și un ruj foarte discret, dorind totuși să nu ies în evidență.

Facultatea este ceva total nedefinit pentru mine. Urăsc începuturile, întotdeauna mi-e frică să nu fiu judecată. Mi-e frică, că ceilalți își fac o părere proastă despre mine, că mă fac de rușine. Că lumea îmi râde pe la spate. Sună înspăimântător dar sunt doar gândurile cuiva care suferă de anxietate socială. Aceste lucruri mă determină să fiu timidă și să nu am încredere în nimeni , de aceea îmi fac foarte greu prieteni.
Singura persoană în care am cu adevărat încredere, care mă înțelege și cu care pot fi eu, este cea mai bună prietenă a mea, Cara.

Este o persoană cum rar găsești, care îmi este alături mereu și pentru care voi rămâne mereu recunoscătoare.

Părul ei brunet și strălucitor în contrast cu ochii ei verzi fură toate privirile. Este o fire complicată , când vine vorba de iubire. Caută o persoană cu adevărat potrivită și nu este adepta aventurilor, vrea ceva serios.

Atitudinea ei mi-a schimbat mentalitatea .

De când mi-a explicat de ce nu răspunde la avansurile băieților mi-am deschis ușor-ușor ochii. Și am realizat câtă imaturitate domină generația noastră.

Dacă e să îmi fac o descriere fizică, pot spune că nu sunt idealul de fată
Am părul blond și ochii căprui , iar tenul meu este foarte deschis, nu știu poate prea deschis.
Destul despre fizic.

Într-o relație caut pe cineva care să mă facă să mă îndrăgostesc din prima clipă, să nu îmi iasă din minte. Știu, ciudat... Nu am avut niciodată iubit, chiar dacă am 18 ani. Uneori mă simt prost din cauza asta dar mă consolez cu gândul că trebuie să aștept pentru a avea pe cineva cu adevărat potrivit. Aveam perioade în care simțeam nevoia de iubire dar totuși îmi era frică să nu fiu rănită.

Poate situația va fi mai bună la facultate, deși e greu să te găsească cineva când ești așa inabordabilă.

Am pornit spre noua mea școală, acolo m-a așteptat Cara.

-Rose, de când te așteptam .

-îmi pare rău , m-am trezit foarte greu. Ști doar cum sunt eu

-Bine măcar că acum ești aici. Ce bine arăți, nu te-ai aranjat așa niciodată.

Am chicotit și i-am mulțumitmea,-Haide , să mergem la internat , până nu apare toată lumea.

-Ok, să mergem.

După ce am ajuns și ne-am aranjat lucrurile nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă.

-Sunt așa fericită,că sunt aici cu tine și suntem singure, pe cont propriu. E minunat să fi adult.

-Așa e draga mea, de mult ne doream asta. Iar acum chiar se întâmplă!

Am început să râdem și ne-am îmbrățișat întrerupte de ușa care s-a deschis.

Atunci au intrat o fată și un băiat.
S-au uitat la noi aparent foarte mirați și ea a exclamat

- Nu știam că avem colegi de cameră, bine , colege de cameră.

-Cara, îmi pare bine.

-Sidney, iar el e Joan.

-Ea e Rose, am venit împreună aici.

-Mișto, și noi la fel.

-E iubitul tău?
Spun eu , dar după m-am simțit ușor jenată de ce am spus.

-E fratele meu.
Adaugă Sidney

-Bănuiam eu, semănați.

-Păi, să nu mai lungim , făceți-vă comozi.
Spuse Cara