PREJUDECĂȚI ( I) Incompletă- PUBLICATĂ LA EDITURA BOOKZONE

Cap. 14

      -Domnișoara Alina, sunteți chemată la doamna directoare! mă anunță tanti Maria, femeia de serviciu.

      -Mulțumesc!

      Mă îndrept spre biroul ei, si-mi fac tot felul de griji.

Oare, ce-o vrea sa-mi zică ?

      Toți copiii înscriși, vin la scoală, chiar si cei din comunitatea rroma, cu părinții n-am probleme, cu colegii mei, nici atât. Rar când ma întâlnesc cu ei, în pauză prefer sa-mi pregătesc materialele pentru următoarele activități, astfel evit unele întrebări, despre viața mea personală.
Pe Mirela as strange-o de gât, câteodată,în special, când îmi aduc aminte, că se ține după Roly al meu.

Al tau? Este al tau? ma intreaba draguta mea constiinta, dandu-mi iar o durere in inima .

      Intr-adevar, habar n-am ce relație am eu cu Roly. Suntem sau nu suntem împreună? As vrea să fie mai ușor, să avem o relație de care să stie toată lumea, să fim doi îndrăgostiți, care nu se feresc de nimeni.

La dracu ! La dracu! Iar ma gandesc la el, in loc sa ma concentrez pe treburile mele!

      -Bună dimineața, doamna directoare!

      Directoarea stă în biroul ei, alături de doi domni îmbrăcați în costume si o doamna mai în vârstă, având un zâmbet plăcut si cald.

      Directoarea îmi face semn să intru si să mă asez pe un scaun. Deja, curajul mi-a pierit si rotitele încep să mi se invarta.

O Doamne, e o inspectie neanuntata!

      Aud bătăi în usa si o văd pe Mirela, că apare si are aceeasi reacție ca a mea, îi pică fața la propriu.

Ne uitam speriate una la alta si asteptăm tăcute să ni se spună marea veste. Probabil vor intra la clasă si ne vor cere documentele, în timp ce ne vor evalua si activitatea noastră cu copiii.

Ce bine că după ce a plecat Roly n-am mai putut dormi si mi-am scris toate proiectele didactice pentru săptămâna aceasta! Aveam la alegere, sa-mi pierd noaptea iar cu ochii în tavan, gandindu-ma la relația mea cu el si să trec prin toate fazele de la râs la plâns si invers sau sa-mi ocup timpul si gândurile cu ceea ce îmi place foarte mult, serviciul meu.

-Domnii sunt de la Inspectoratul Scolar Județean Dâmbovița, iar doamna Stanciu Ronna reprezintă minoritatea rroma din județ, începe prezentările directoarea.

-Domnișoarele sunt învățătoarele noastre, continuă ea zambindu-ne cald, facandu-ne să ne mai relaxam puțin.

-S-a aprobat pe județ cinci sute de locuri pentru programul ,,A doua sansa'', iar aici în localitate sunt câteva cereri efectuate de asistenții sociali de la primărie, asa că ne-am decis să se organizeze aici cursuri pentru ciclul primar. La cursuri vor veni adulții care au solicitat că vor să continue studiile si am vrea să le predați voi. Este mult mai ușor pentru voi, fiind din localitate decât dacă am aduce cadre din altă parte, cărora trebuie să le asigurăm transport sau cazare. Deci, ce spuneți? ne lămurește doamna Stanciu, de ce am fost chemate la aceasta întrunire.

-Si cum am lucra? îi întreb curioasă.

-Păi, stabiliți voi un program, dar după cum am vorbit cu doamna directoare, am înțeles că sălile sunt ocupate toată ziua, asa că a propus să se facă sâmbăta si duminica. Este mai bine, pentru că atunci sunt majoritatea acasă, nu la lucru, îmi răspunde pe un ton plăcut.

-Deci? ne întreabă directoarea în timp ce eu cu Mirela ne privim una pe cealaltă si nu stim ce să facem.

Simt că vreau să fac asta, nu neaparat că voi fi plătită si mi se va dubla salariul, vreau să mă implic pentru a-i cunoaste mai bine. Vreau să înțeleg minoritatea din care provine Roly, sa învăț de la ei unele obiceiuri, să văd ce fel de oameni sunt cu adevarat. Asta pot afla doar stând cât mai mult în jurul lor.