PREJUDECĂȚI ( I) Incompletă- PUBLICATĂ LA EDITURA BOOKZONE

Cap.8

      Săptămâna aceasta, a trecut foarte greu, mi-am petrecut timpul la serviciu cu copiii mei, apoi acasă. N-am mai fost nicăieri, la magazin am trecut, doar când mă întorceam de la scoală.
Mereu îmi tresare inima când aud vreo mașină și mă uit cât pot de repede în acea direcție, dar  nu e el. Nu l-am mai văzut de duminică seara și mă laud singură de isprava mea,  cu care am reușit sa-l îndepărtez, dar pe  altă parte sufăr. Vreau sa-l văd, sufletul meu tânjește după el, după privirea lui, mai ales după sărutul lui. Seara stau si urmăresc de la fereastră, toate mașinile care trec și am ajuns să mă rog în gând, să apară.

      A trecut în sfârsit si ziua de muncă de azi si stau în stație și aștept microbuzul pentru a mă duce în oraș, acasă. Am vorbit cu ai mei si mă așteaptă în autogara, abia astept sa-i văd. Mi-a fost dor de ei, e prima dată, când am fost plecată fără ei si cred că si lor le-a fost greu fără mine.

      După o călătorie de vreo două ore în care, bineînțeles, că m-am gândit tot la el, cobor din microbuz si mă îndrept spre masina alor mei.

      -Hei , ce faceti? îi salut veselă.

      -Gata? Bine că ai apărut, că nu mai aveam răbdare să stau aici. Taica-tu a vrut să venim cu o oră înainte si am amorțit, începe mama să se plângă.

Credeai ca s-a schimbat?

      -Hai să mergem la o pizzerie si apoi  acasă, pentru că s-a nimerit, să fim amandoi de munca în noaptea asta. Vei rămâne singură, dar altă dată, să vii când suntem liberi sau ai uitat să faci socoteala la ture? începe cu critica.

      -Stiam, dar mi-e de ajuns să vă văd acum ...si mâine, după ce va odihniti vom fi împreună, nu? încerc să o binedispun.

      -Si cum e la țărănoaia? spune sarcastică.

      -E bine! Chiar m-am obisnuit, am niste colegi buni si o directoare super de treabă. Stau în gazdă cu o educatoare, Dana si fiecare are camera ei, asa ca e totul bine! le spun zâmbind.

      Mâncăm pizza în liniste si nu mai vorbim mare lucru până acasă. Intru si mă uit prin casa, mi-a fost atât de dor de toate lucrurile, de mirosul casei, de camera mea, abia acum imi dau seama, cât de mult mi-au lipsit.

      -Baiatul Olgai, stii că a terminat Medicina si e rezident acum la spital la noi? Să vezi, ce mândră e maica-sa! Păi, da! Copilul ei a ascultat-o si a facut ce i-a zis ea, dar tu .... tu ai facut ce-ai vrut  si uite unde ai ajuns! Mi-e si rușine să le zic că lucrezi la țară! începe mama cearta.

      Credeam c-o sa scap de reproșurile ei, că atunci când mă va vedea se va bucura si nu m-ar mai jigni. Dar m-am înselat, e la fel, poate mai rău. Mi-e mila de tata, că a rămas singur, s-o suporte si s-o asculte.

      Mă uit la el, si-mi face semn din ochi că e totul bine si s-o las în pace, asa îmi face mereu când o apucă isteriile. Întotdeauna si-a dorit să semăn cu ea, însă  atât fizic cât si caracterul este de la tata, enervand-o la culme.

      -Dar tu mai ești și mândră, ai refuzat sa te intalnesti cu el ...ce dacă avea câteva coșuri pe față și dioptrii mai mari la ochelari, acum e doctor, iar tu o simplă învățătoare! continuă ea în timp ce se îmbracă să plece la serviciu.

O Doamne, parca as avea cea mai rușinoasă muncă!

      Tata lucrează șofer pe o salvare, iar mama e o simplă asistentă, dar care se crede o mare doamna în timpul liber. Mereu a vrut să dau la Medicina și să se laude cu mine, dar mie mi-e teamă și milă, când văd sânge sau oameni bolnavi.