Murder Town

Chapter 1

Incerc sa imi prind o coada de 20 de minute. Imi strang parul si iau elasticul intr-o mana, ajungand sa-mi inclestez degetele in el. Insa mama intra buzna in camera si incepe sa rada. In timp ce imi descurca parul si mi-l prinde, imi zice bucuroasa:
-M-am angajat!
-Serios? Oh doamne mama, slava domnului! De acum pot renunta la slujba de la cafeneaua aia veche? strig fericita si o imbratisez puternic.
-Mda... avem o mica problema. Voi fii profesoara de istorie la o scoala.
-Si care e problema? Vei fii profesoara la scoala in care invat? Eu nu o vad ca pe o problema, imi poti pune 10 si o sa am pile si pentru ceilalti profesori.
-Da, o sa fiu in scoala ta.. dar, scoala la care vei invata este intr-un orasel micut la cam 100 de mile de aici.
-Ce? Mama.. nu, te rog! Am 16 ani. Am invatat la scoala asta 9 ani si vrei sa ma muti pur si simplu? Abia mi-am facut 2 prieteni de cand am intrat in liceu.
-Haide, Crystal! Va fii bine, iti vei face prieteni si acolo.
-Sigur. Cu situatia noastra financiara, toti vor sari pe mine si o sa vrea sa-mi fie prieteni, ma rastesc eu iar apoi imi intorc spatele si murmur, poate daca nu te desparteai de tara am fi avut bani.
Mama ofteaza, iar eu imi observ privirea urata in oglinda si cearcanele cauzate de noptile nedormite in care am asteptat sa primesc un bonus la munca. Situatia noastra financiara e la pamant. Cand mama si tata au rupt-o unul cu altul, acum 3 ani, fortata sa raman cu mama, am avut multe de pierdut financiar privind. Pana sa se nasca fratele meu Aiden care are probleme grave de sanatate, mama lucra in scoala ca invatatoare. Insa cand Aiden s-a nascut si au aparut complicatiile, a trebuit sa renunte la serviciu pentru a se ingriji de el. Tata, singurul care lucra ca ofiter de politie, ne aducea un salariu modest din care jumatate de ducea pe tratamentele scumpe ale lui Aiden. Iar cand s-au despartit, tot din cauza banilor, tata a plecat fara sa scoata vreo vorba din casa, cu toti banii. Mama, fara nicio posibilitate nu a reusit sa-l intretina pe Aiden cum trebuie, problemele la plamani agravandu-se. De-asta m-am angajat la cafenea. Insa tot nu era de ajuns pentru a-i salva viata fratelui meu. Pot spune ca o revelatie l-a lovit pe tata si a decis sa-l ia pe Aiden cu el in Olanda, eu si mama ramanand singure in Irlanda. Asta s-a intamplat anul trecut si tot ce am auzit e ca are si probleme psihice sau ceva de genul si ca vorbeste singur. Ma rog, vreau din tot sufletul sa il vad si sa stiu ca e bine. La cei 10 ani ai sai, a suferit cat pentru o lume intreaga si ma simt vinovata pentru asta. Ca nu am putut sa il ajut mai mult.
-Bagajul e gata mama, putem pleca, oftez si ies din casa noastra micuta. In fata ei, ma asteapta Jade si Brandon, prietenii mei cei mai buni. Imi iau la revedere de la amandoi imbratisandu-i puternic. Imi sterg lacrimile si urc in taxi. Mama se aseaza langa mine si ma priveste neputincioasa. Cand am aflat saptamana trecuta ca trebuie sa plecam, am cautat tot felul de informatii despre Liceul Greenberg. Se pare ca e intr-un orasel micut din Anglia, care nici nu apare pe harta si poarta numele unui scriitor psihopat care scria poezii macabre despre sinucideri si crime. Si apropo de asta, si elevii sunt psihopati si se omoara intre ei. Chiar trebuie sa merg acolo? M-am rugat tot timpul asta de mama sa ramanem aici, in Mullingar, dar nu poate sa refuze un asemenea salariu. Avand in vedere ca toata lumea fuge de orasul si scoala aia, e nevoie mare de profesori si personal. De aceea si salariul este dublu. As fii fost in stare sa ma angajez in doua locuri diferite deodata sa raman aici, dar mama a fost mai hotarata ca niciodata sa plecam.
-Gata, am ajuns! Ma zdruncina mama, trezindu-ma. Privesc pe geamul prafuit ruinele din orasul asta ciudat. Si aici vom sta noi, arata mama cu degetul spre o casa frumoasa, impodobita cu flori. E singura casa mai normala de aici. Intru in cladirea rece privind zgarietura mare de pe peretele livingului. Ok, locul asta ma sperie.. rau! Intru in camera care se presupune ca va fi a mea si privesc ingrozita la perdelele jumulite si peretii plini cu tablouri cu o batrana ciudata. Fug din camera tipand si o trag pe mama afara.
-Nu, nu, nu.. noi chiar nu putem sta aici mama! E straniu si mi-e foarte frica.
-Crystal, linisteste-te! Aproape faci un atac de panica. Casa asta e cea mai ieftina din localitate si se potriveste perfect si salariul meu si... nu o mai ascult cand vad un baiat inalt, cu o structura atletica, un par brunet superb cum trece pe langa mine. Se uita spre mine si zambeste iar eu raman cu gura cascata privind cum isi aseaza geaca de piele.
-Poate nu va fi asa rau aici, zambesc iar mama imi zambeste inapoi si intra in casa.
S-a intunecat deja si nu vreau sa ma gandesc ca maine voi merge la scoala si voi vedea atata lume noua si ciudata. Ma intind in patul mare, cu o saltea groasa si rasuflu. Sper ca totul sa fie bine. Sper. Imi repet in gand, imaginandu-mi tot felul de lucruri. Doamne femeia aia de pe pereti ma urmareste sau ceva? Ma ridic din pat si arunc toate tablourile intr-un container.
-Hei scumpo ai patit ceva? Se trezeste mama gasindu-ma afara in toiul noptii.
-Absolut nimic, noapte buna! zic si alerg in camera mea.

***
-Hei, Crystal! Scumpo, trezeste-te! ma bruscheaza mama. Deschid ochii si incerc sa ma dezmortesc. Am dormit oribil asta-noapte. Privesc in fata si vad aceleasi tablouri pe perete, pe care noaptea trecuta stiu sigur ca le-am aruncat.
-Nu, nu e posibil! Dar.. ingan singura privind nervoasa la babaciunea aia din tablouri.
-Draga mea, vom intarzia amandoua! Imbraca-te te rog frumos mai repede si lasa tablourile alea in pace.
Privesc inca confuza spre peretele care ma infioara enorm. Ma misc usor pe parchetul umflat si intru in baie pentru a ma pregati de scoala.