My Little Devil †★Kuroshitsuji★†

†5†

- Lady Hayley, treziți-vă.

Îmi deschid ochii și-l observ pe Sebastian cu micul dejun, un bol de cereale, semințe, fructe uscate cu lapte de orez și un pahar de suc verde.
Mă ridic în fund și îl las pe Sebastian să îmi așeze tava pe picioare.

- Sebastian, legat de tot ce sa întâmplat ieri...

- Bucătăria e ca nouă, toți s-au întors la ce făceau înainte de parca nimic nu sa întâmplat.

- Ar trebui sa îți ceri scuze de la ei, la fel cum eu îți cer scuze ție pentru modul exagerat în care am rezolvat problema. Am zâmbit îndreptându-mi privirea spre geam.

 - Nu ești tu ceea care zice ca pentru ceea ce gândești nu trebuie sa iți ceri scuze?

 - Chiar asta este ceea ce gândești referitor la ei? Știu ca nu e asa Sebastian.

 - Asta nu schimba cu nimic faptul ca ei crează probleme. Dacă îmi permiteți o sa ma retrag.

 Am terminat ce era pe tava și m-am îmbrăcat, când am ajuns jos nu era nimeni, toată casa era în liniște, zgomote se auzeau de afară, când am ieșit Sebastian se lupta cu cineva. Nu înțelegeam nimic.

- Opriți-vă! Sebastian încetează. Majordomul meu demon sa oprit la spusele mele, dar celălalt și-a trecut arma prin abdomenul lu Sebastian, trecând până pe partea cealaltă a trupului său.

 Finny, Bard și Mey Rin au sărit în contra clor doi intruși, cel care ducea nu de mult lupta cu Sebastian și-a scos arma și sa ferit. Eu am rămas împietrită, faptul că îl oprisem pe Sebastian ia provocat neatenția și a rezultat rănit.

 - Lady Hayley ne bucurăm că ne-ați onorat cu prezența dumneavoastră.Celălalt tip care doar stătea și privea lupta, zâmbește ironic și ajunge într-un drept cu mine, cu toții au căpătat expresii de panică dând să îl atace dar au fost opriți de cel cu sabia.

 Atingerea celui din fața mea a făcut contact cu o șuviță din părul meu, jucându-se cu ea printre degete, eram lipsită de orice reacție, mintea mea nu mai dădea comenzi corpului. Contactul bărbatului a fost oprit de Sebastian care încă sângera și durerea părea cumplită. De ce nu se vindeca?

- Cred că ar fi tipul ca tu și escorta ta demon să plecați. A zis demon, el avea făcut un contract cu un demon? Sa îndepărtat cu acel zâmbet ironic de noi, mergând spre celălalt intrus.

- Aveți dreptate, îmi cer iertare pentru lipsa de maniere a servitorului meu demon, Brais e o fire lipsită de răbdare. Fiecare cuvânt era rostit cu multă eleganță, păstrându-și postura dând dovadă de cineva dintr-o clasă sociala importantă. Ne dăm seama că nu suntem bine veniți aici, dar Lady Hayley, Maestrul Fey este nerăbdător să vă revadă. După cel spuse sa apropiat de majordomul lui, trecându-și brațele pe după gâtul lui, dispărând, lăsându-mă cu mintea întunecată, un întuneric care mă invada cu frică.

 Nu mai vedeam nimic din ce era în jurul meu, tot ce ma simțeam era întunericul înfiorător devorându-mă până la oase, cu greu i-am auzit pe restul strigând cu glasuri panicate. Când reușesc să asimilez îl văd pe Sebastian căzut inconștient în fața mea, restul încercau să îl ajute.

 Bard și Finny au așezat mâinile lui Sebastian după umerii lor ducându-l în camera mea, la ordinul meu, fiind urmați de mine, Mey Rin și Tanaka. De ce nu se vindeca?

 Le-am ordonat să plece să își facă treburile pentru care erau însemnați în casă, eu rămânând singură cu Sebastian. Abia după jumătate de oră în care era să adorm Sebastian a avut o reacție, lipsită de vlagă ce e drept.

 - Lady Hayley...

 - Hei. Îmi ridic capul de pe cearceaful alb unde aproape adormeam. Sebastian ce sa întâmplat, de ce nu ești vindecat încă?

 - Sânge de demon.

 - Ești un demon, tu ești plin de sânge de demon, de ce are aceste efecte asupra ta?

 - Sângele de demon e ca otravă pentru oricine și orice fără excepție, atât cât și pentru alți demoni, fiecare demon are propriul lui sânge, a altui demon poate fi o mare problemă.

 - Și cât timp durează efectul?

 - Până când sângele va fi extras din organismul meu, după va mai dura o vreme până rana se va vindeca. Sa uitat puțin în jur. Cheamă-l pe Tanaka.

 Tanaka a venit și la ajutat pe Sebastian să meargă la subsol unde era camera lui, la final ia înmânat un cuțit și mia cerut să ne retragem, atât? voia să îl las singur când el abia se ținea pe picioare?

 - Nu, Tanaka acum te poți retrage, e un ordin. Fără alte comentarii a ieșit lăsându-ne doar pe noi, Sebastian păstrându-și echilibrul cu ajutorul peretelui.

 - Hayley...

 - Ai spus că trebuie să extragem sângele cum facem asta? Mia arătat cuțitul și nu înțelegeam cu ce o să ajute.

 - Trebuie introdus în rană, tot ce organismul meu respinge va fi eliminat.

 - Deodată cu sângele tău. Asta e pentru nebuni.

 - Asta e singura soluție.

 - Nu o să te poți vindeca nici măcar de rana cuțitului, sistemul tău imunitar nu mai face față.

 - Asta e singura soluție, tot ce pot face. I-am luat cuțitul din mână, lăsându-l cu semne de întrebare.

 - Hayley, o să o fac singur.

 - De unde știu când organismul tău a eliminat tot sângele?

 - Va fi amestecat cu apă, după ce începe să își recapete compoziția și culoare închisă înseamnă că e lipsit de otravă.

 - Uită-te doar în ochii mei, nu îi scăpa din privire nici măcar pentru un moment. Am poziționat vârful cuțitului pe rana lui Sebastian, fără am îndepărta privirea nici o clipă din a lui. Când am introdus cuțitul, Sebastian a avut o scurtă ezitare, încordându-se de durere.

 Abia mai rezista pe propriile picioare, susținându-se de mine, dar fără ași îndepărta privirea. Când sângele lui și-a schimbat culoarea într-un roșu închis aproape negru și apa nu mai era în amestec am scos cuțitul și l-am ajutat să se întindă pe pat.

 Tanaka a venit după și a dezinfectat rana, bandajându-l, Mey Rin fiind ca asistentă făcând si înmânându-i lui Tanaka tot ce avea nevoie.

 Mai târziu am coborât cu o tava în care se afla mâncare pregătită de Tanaka, am întrat în cameră și am lăsat-o cu grijă pe comodă. Când mă întorc, Sebastian avea privirea îndreptată spre tavan.

 - Oamenii lui Fey deja te-am găsit înseamnă că nu mai durează mult până și el își va face apariția. Spune ridicându-se cu spatele de tăblia patului.

 - Când o va face, dacă eu voi muri va fi din propria mea alegere, o să respect contractul, sufletul meu îți aparține, dar e aceeași poveste și dacă voi reuși să îmi îndeplinesc răzbunarea, oricare va fi rezultatul luptei, la sfârșit tu oricum vei ieși învingător. 

 Am rămas în liniște, nici unul nu mai zicea nimic doar ne susțineam unu altuia privirea, fără nici o expresie, fără a ne da seama ce gândim.