Simboluri

Ciudățeni

-Punctul de vedere al Elizei-

    Avionul nostru a aterizat in aeroport cu un sunet aproape asurzitor. Azi era o noua zi, dar nu eram gata sa o traiesc. De abia ne facusem bagajul si parasisem micuta noastra casa din Pennysilvania si ne-am mutat intr-un alt loc. Eram pe undeva prin Oregon. Unde, mai exact? Nu sunt prea sigura, dar stiu ca vom merge intr-un oras linistit si tacut numit Ciudateni. Nou oras, noi oportunitati. Ce se poate intampla?

-----

     Camionul nostru verde  ajunsese langa o casa normala si alba. In spatele ei era un hambar mare, perfect pentru caprele si lamele noastre.

     Vorbind de mica noastra turma, celalalt camion parcase langa casa pe cand noi mutam lucrurile inauntru. Fara aceste animale, familia mea n-ar avea prea multi bani. Blana de pe capre si lame poate fi folosita pentru a face cele mai catifelate haine. Ambele sunt chiar populare pentru multi oameni.

   'Eliza!' m-a strigat mama. 'De ce nu iesi din casa si explorezi si tu putin?'
    '..Stai, pe bune?' am raspuns socata. Mama nu ma lasa aproape niciodata sa plec de una singura.

Dupa ce si-a aranjat putin parul, a spus ceva care m-a facut sa inteleg de ce m-a lasat sa fac acest lucru.
  'Pentru ca esti putin mai matura, cred ca poti sa ai grija de tine...'
 

Da!

'Si de acest spray cu piper. '

Oh, asta are sens. Am pus spray-ul intr-un buzunar din pantalonii mei de camuflaj imediat dupa ce mi l-a dat.

Am mers pana la masina si mi-am luat animalul meu de companie, un arici pe nume  Morris,  din cusca, si l-am pus in cosuletul  bicicletei mele. Apoi, am inceput sa exploram orasul.

  Intr-un final, am ajuns in cel mai tare loc din oras! Sala de jocuri!

Dupa ce l-am pus pe Morris in buzunarul bluzei mele mov, am intrat si am cautat jocuri interesante. Poate Dancy Pants Revolution, sau, chiar mai bine, Racing Roller Skates!  Am ales jocul de curse  si l-am jucat de cateva ori.  Am facut si un scor, depasind pe cineva cu numele de DIP. Am scris NRD, de la nerd. Apoi, am mai jucat cateva jocuri si mi-am dat seama ca m-am cam plictisit, asa ca am decis sa plec altundeva.

Imediat dupa ce am iesit, am vazut un fluturas lipit pe un stalp de telegraf. Pe el scria, cu litere verde-inchis,  "COLIBA MISTERELOR".  Mai jos, era scris cu aceeasi culoare, dar cu litere mai mici,  "Vino si descopera misterul!"  si scria adresa colibei. Inainte sa bag fluturasul in buzunarul de la pantaloni, am observat ca scria cu cel mai mic, dar totusi lizibil scris posibil, "Nu returnam banii."   Oare de ce.

-----

Am reusit sa ajung la Coliba Misterelor la timp. Oricum,  zdrobindu-mi sperantele sa descopar misterul , mi-a sunat telefonul. Era mama. Mi-a zis ca era vremea cinei. Eu am spus era de abia ora 5 si ca voiam sa merg undeva. Nu am spus unde; stiam ca nu ma va lasa sa merg intr-o coliba a misterelor de una singura. Nu doream totusi sa o enervez, asa ca am acceptat sa ma intorc acasa.

Holbandu-ma la ciudata cabana, am decis ca trebuie sa intru, intr-un fel sau altul. Eram mult prea curioasa.