Capitolul 1: O ultima tigara stinsa

2.9K 98 13
                                    

Razele jucause ale soarelui imi dezmiarda ochii si usor, usor ma ridica din pat. Deschid geamul si vad cum roiuri de norisori pufosi de lapte se strica in praful de raze aurii, iar in linistea albastra a cerului nemarginit se zareste pierduta o biata pasare ce bate ostenita din aripi. Mi-am ridicat mainile deasupra capului si am inceput sa ma intind pisiceste.

Eu sunt Faith, o tanara de 17 ani, care tocmai a intrat in al patrulea an de liceu. Sunt sensibila, timida si religioasa, ceea ce atesta si numele meu. Sunt fata care sta in ultima banca. Cea care nu face parte dintr-un anturaj. Cea pe care a ales-o clasa reprezentanta clasei doar pentru ca purtam ochelari. Cea pe care toti o numesc ciudata sau tocilara. Daca faptul ca vreau sa invat ca sa-mi asigur un viitor si sa nu ajung o curva pe centura, atunci da. Da, sunt o tocilara. Si sunt si-o ciudata. Doar ca din punctul meu de vedere a fi ciudat inseamna a fi diferit...

Pentru mine parintii mei nu mai exista, iar eu nu mai exist pentru ei. Da, stiu. Suna ciudat. Asta mi-am spus si eu atunci cand m-am trezit data afara din casa. M-au renegat...M-au renegat din simplul motiv ca m-am indragostit de cine nu trebuia, zic ei. M-au aruncat pur si simplu in strada si au uitat ca sunt fiica lor.

In prezent locuiesc cu Brook. Motivul...Nu. Mai bine zis persoana pentru care parintii mei m-au renegat si m-au aruncat pe strazi. Tot aceeasi persoana de care m-am indragostit. Dar nu dau vina pe nimeni pentru ce s-a intamplat. Eu am ales sa le spun parintilor de relatia pe care mi-o doresc cu Brook, iar ei...Ei bine..Nu mi-au sustinut decizia.

A fost foarte frumos din partea lui Brook sa ma primeasca aici. Casa parintilor sai e destul de mare incat ai putea da o petrecere cu vre-o 200 de oameni aici. Parintii sai nu stiu de relatia noastra. Si speram sa nici nu afle...Pentru ca daca vor afla, ne vor da si pe mine si pe Brook afara din casa si atunci va trebui locuim sub pod. Am uitat sa mentionez ca atunci cand parintii lui Brook sunt mai tot timpul plecati din oras.

Brook este cu 2 ani mai mare decat mine. Nu a terminat liceul si traieste din banii pe care-i primeste de la parinti. Parintii spera ca intr-o zi Brook sa preia afacerile. Dar eu si Brook stim ca asta nu se va intampla...

O voce blanda si suava ma trezeste din visare...E vocea lui Brook.

- Faith! Haide, coboara! Ti se raceste micul-dejun!

- Da, asteapta! Trebuie sa ma imbrac! strig eu din mijlocul camerei. Imi pun mainile pe solduri si oftez.

Deschid dulapul. Incerc sa ma hotarasc ce sa port astazi. Incep sa scot fiecare bluza si sa o arunc pe pat, facand un munte de haine. Dupa mult timp, ma hotarasc sa ma imbrac c-o bluza neagra si larga, c-un imprimeu alb in forma de pisicuta si o pereche de pantaloni lungi. Imi prind parul intr-o coada si ies din camera.

Intru in bucatarie si observ ca Brook a pus deja masa. Clatite cu finetti si un cappucino. Yummmy!

Brook sta pe scaun, cu ziarul rasfoit pe masa, cu o tigara intr-o mana, in timp ce soarbe din ceasca sa de cafea. Lasa usor ceasca pe masa si duce tigara la gura, tragand puternic din ea. Isi desprinde usor buzele superioare de cele inferioare, lasand fumul sa iasa afara. Bratul sau stang e plin de tatuaje. Ma fixeaza cu privirea si ma priveste cu blandete. Tanjesc dupa ochii sai verzi. Si parul sau negru si lung...Mrrr...

Pasesc timid si ma apropii. Ma las usor inspre Brook si-i ating buzele cu ale mele, dupa care ma indepartez si ma asez la locul meu. Imi cuprinde usor mana ceea ce ma face sa zambesc...

- Ce? De ce te holbezi la fata mea? intreaba, ridicandu-si ochii din ziar.

- Nu m-ma holbez...Ii raspund eu balbaita.

- Ba da. Atunci cand cineva se uita incontinuu la o alta persoana, mda, se numeste 'holbat'.

-  Dar nu ma holbam! ii raspund eu, serioasa, fara sa imi dau seama ca m-am inrosit din cauza ca mint.

- Haha! Te-ai facut rosie in obraji! si incepe sa rada.

Eu imi acopar rusinoasa obrajii cu mainile. Brook imi observa gestul si se ridica de la masa, apropiindu-se de mine. Imi ia usor mainile si le pune pe obrajii sai. Ochii sai par putin tristi.

- Hey...Nu te supara pe mine, a fost doar o gluma.

Vocea sa este inceata si ma priveste cu ochii aceia nevinovati..

- Nu sunt suparata pe tine, Brook...

- Nu-mi mai spune asa. Locuiesti in casa mea de aproape doua luni. Poti sa incepi sa-mi spui...iubito.

Se lasa rapid spre mine, sarutandu-ma lung. Un sarut dulce si umed. Eu nu ma opun si inchid ochii. Asa este .M-am indragostit de-o fata.

S-a despartit usor de buzele mele. Am ramas doar cu gustul acela de fum de tigara pe buze. Am zambit si-am servit micul dejun impreuna.

_____________________________________________________________________

Ei bine, acesta este prima mea incercare intr-o poveste girl x girl. Sper sa va placa...Unora dintre voi. Daca aveti ceva sa-mi reprosati in legatura cu povestea, nu va abtineti. Sunt deschisa in fata propunerilor, cat si a criticilor :D ^^ :3

Victim Of EcstasyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum