My Bad Boy

Capitolul 26

Pai azi e ziua cea mare... Azi ies din spital. Era si timpul.
Sunt in masina lui Luke si se pare ca mergem acasa. Nu mi amintesc mai nimic. Doar persoanele pe care le cunosc de mai mult timp. Doctorul spune ca nu imi amintesc nimic din ultimii 2 ani.
Se pare ca locuim cu Ash, Calum si Mikey. De Beca nu mai stiu nimic, probabil nu mai suntem prietene. Baietii au fost singurii care au avut grija de mine. Parintii mei sunt tot in Londra, nici nu m au vizitat, genial...stiu.

- La ce te gandesti? intreaba brusc Luke.

- Incerc sa mi amintesc, dar nu reusesc.

- Hei... E ok. Poate e mai bine asa. Un nou inceput, nu? Un nou inceput alaturi de mine.

- Un nou inceput. spun si il sarut pe gât.
Ador sa fac asta pentru ca e foarte inalt fata de mine.

A parcat masina si am mers in casa, unde nu era nimeni. Baietii s au dus pana in LA cu ceva treaba.

Am mers in bucatarie si mi am pus un pahar cu apa. Brusc am simtit mainile lui Luke, pe talia mea. M a urcat pe blat si a inceput sa ma sarute flamand. Parca nu o mai facuse de un car de ani. Apoi a coborat spre gât si m a muscat, apoi a lins magnifica rana ce a lasat o in urma, facandu ma pe mine sa gem infundat. Am conyinuat sa ne sarutam apoi i am lasat si lui un semn la fel de frumos ca al sau.

- Mi a fost foarte dor de tine C. spune Luke cu fata in parul meu.

- Si mie... Luke?

- Da?

- Noi am fost mereu impreuna, nu?

- Da, iubit o... spune putin nesigur.

- Ok. spun si ranjesc apoi fug la noi in camera.

-Carter! Vezi ca mergem pe pista! striga Luke din capatul scarilor.

Mi am luat niste haine potrivite pentru curse. Si am plecat.
In 10 minute am fost acolo si l am sarutat pe Luke, pentru noroc apoi el s a aliniat la punctul de start. Dupa semnal a gonit o intrecandu i pe toti. Dar la final el a castigat, dar la limita, pentru ca cel de pe locul 2 a fost la 2 cm distanta de Luke.

- Bravo, iubitule. spun si ii sar in brate

- Se putea si mai bine, dar e bun si asa. Cu putin antrenament....

Privirea imi zboara la cel de pe locul 2. Tocmai iesise din masina. Era inalt, aproape cat Luke. Era bine facut. Dar ceva imi atragea atentia. Ochii... Acei ochi ciocolatii...atat de cunoscuti.

- Luke?

- Da?

- Cine e ala?

- Un concurent nou cred. Nu l am mai vazut. a spus el panicandu se.

- Hei voi! spune beunetul care tocmai ajunsese langa noi.

- Hei?

- Ce faceti? Cum mai sunteti? intreaba vesel.

- Ne cunoastem? il intreb cam directa.

- Ce? Ce prefacuta ai devenit Carter. Acum ca ai iubitel nou ne dam cam mari... Patetic.

- Ce? Luke?

- Nate, au fost niste probleme. Poti sa pleci pana nu faci ceva rau.

- Ce rau sa fac?

- A avut un accident de masina. Amnezie, Nate. Asta a avut.

Ma uitam foarte ciudat la ei. Nu intelegeam nimic.
Luke m a luat de mana si am plecat acasa.