Respect din obligaţie *În curs de editare*

Capitolul 9 Partea 1

   Nu știa exact ce l-a trezit. Putea fi durerea îngrozitoare de cap sau putea la fel de bine să fie și faptul că nu-și simțea brațele. A încercat să deschidă ochii, dar i-au trebuit câteva minute bune până când a reușit să-și focalizeze privirea suficient de mult cât să vadă ceva din cauza pulsațiitor dureroase pe care le simțea la nivelul capului.

-Te-ai trezit în cele din urmă? Perfect! Începusem să-mi fac griji că nu-mi voi mai primi partea dacă am permis să fii lovit mai tare decât trebuia.

   Vocea hârâită și aspră a pătruns în ceața din mintea lui și l-a adus la realitate mai repede decât ar fi făcut-o o găleată cu apă rece. A încercat să se miște, dar a remarcat consternat că nu putea să o facă. Încheieturile mâinilor îi erau legate cu lanțuri și suspendate deasupra capului, împiedicându-l astfel să își poată mișca brațele mai mult de câțiva centimetrii. Atunci când a început să le miște atât cât îi permiteau lanțurile, mii de ace și de furnicături au început să-l străbată de la vârfurile degetelor până la umeri. La fiecare respirație mai adâncă pieptul și spatele îi protestau dureros, iar picioarele nu erau nici ele mai bine din moment ce tălpile îi erau goale pe pământul rece și umed. Și-a întins genunchii care până atunci stătuseră îndoiți parțial din cauza suspendării și a stării în care se aflase el și a început să privească atent în jurul lui pentu a afla mai multe informații despre locul în care se afla. În plus, din cauza faptul că nu-și mai amintea nimic dintr-un anumit moment, avea nevoie de orice amănunt care i-ar fi putut reaminti cum a ajuns acolo.

   Încăperea în care se afla suspendat era întunecată, rece și umedă iar felul în care mirosea aproape că-l împiedica să respire. Mirosea a gunoi, mucegai și moarte și nu părea să aibă mai mult de trei metri din perete în perete. Nu i-a luat mult până când a realizat că se afla într-o temniță. Furia rece care l-a cuprins treptat, s-a amestecat aproape imediat cu satisfacția pe care a simțit-o când s-a gândit la ce-i va face celui vinovat. Indiferent cine era responsabil pentru starea în care se afla el în acel moment, va plăti cu vârf și îndesat atunci când va pune mâna pe el. Sfeșnicul care susținea o lumânare subțire, cu ajutorul căreia reușise să vadă câte ceva în acea beznă, tremură în mâna celui care părea să-i fie temnicer atunci când în cele din urmă, bărbatul care vorbise, se apropie de el.

-Dacă aș fi în locul tău aș începe să-mi spun ultimele rugăciuni. Fiecare secundă îți este numărată și nu ai nici măcar o singură șansă de scăpare. Nimeni nu știe că te afli aici și chiar dacă va afla cineva vreodată - lucru de care mă îndoiesc sincer - va fi mult prea târziu pentru a se mai putea face ceva pentru tine.

   William l-a privit cu mare atenție pe bărbatul din fața lui, care era aproape cu un cap mai scund decât el, dar cu mult mai gras. După ținuta și postura mândă și îngâmfată, putea să jure că era un boier sărac, fără valoare, căruia îi plăcea să se creadă cineva important. Cu toate acestea, pledul și kilt-ul murdar și neîngrijit - al cărui model nu-l recunoștea -, precum și fața umflată cu ochi mari și galbeni din pricina băuturii, nu-i inspirau lui William nimic altceva decât dispreț. Nu-și aducea aminte să-l mai fi văzut vreodată pe acel bărbat și nici nu știa să fi făcut ceva în ultimul timp care să fi stârnit atât de puternic furia cuiva. În plus, despre temnicierul său se puteau spune multe, dar faptul că era un dușman pe măsura lui cu siguranță nu. Trebuia să-i admire totuși ingenuozitatea. Până atunci nu se mai gândise nimeni să-l captureze și să-l întemnițeze. Dacă situația ar fi fost alta, iar cel întemnițat nu ar fi fost el, apoape că ar fi găsit toată ticăloșenia aceea amuzantă. Aproape. Dar cum cel întemnițat era el, nu putea simți nimic altceva decât furie.

-Dă-mi drumul imediat altfel vei avea de suferit atunci când mă voi răzbuna pentru această cutezanță! Indiferent cât ai primi pentru treaba asta, eu pot să-ți ofer dublu sau chiar triplu așa că hai să stabilim o înțelegere și ai cuvântul meu că...