Volumul 1. Din capul meu♥
"In timpul zilei sunt Marinette
Doar o fata normala cu o viata normala
Dar exista ceva despre mine ce nu s-a aflat inca
Pentru ca am un secret
Inca o zi la scoala merg
Si cum il vad vreau spre el sa alerg
Dar m-a privit eu...
Urc in camera mea, unde il vad pe Adrian cum ramase uimit si cu gura cascata cand vazuse peretele plin cu postere cu el. Am rosit toata si in numai o fractiune de secunda peretele a fost gol. Am ascuns posterele in dulap.
-Adrian... Eu... -O sa ma fac ca nu am vazut nimic... -Iarta-ma Adrian.. Apoi din pricina rusinii si a supararii spun cuvinte care nici eu nu credeam ca le pot spune.... Ma intorc cu spatele la Adrian in timp ce el se uita foarte confuz la mine si spun : -Adrian.. Stii.. Eu te plac inca din prima zii de cand te-am vazut. Si nu te plac doar pentru ca esti bogat si arati bine.. Te plac pentru ca stii sa te porti cu fetele, chiar si cu mine.. Esti simpatic, minunat si arati bine. Imi place cum te comporti, imi place tot la tine. Apoi eu incep sa plang. Adrian vine langa mine, imi ridica capul si ma saruta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Atata distanta mai era pana la sarut. Nu aveam curajul sa il resping. Si m-a sarutat.. Eram cea mai fericita in acel moment, si imi venea sa lesin. Apoi Adrian isi da seama ca m-a sarutat si se retrage apoi spune : -Marinette, esti o fata minunata dar.. -Dar nu te pot avea stiu.. Sunt prea saraca si prea urata pentru tine.. -Nu ma lasi sa termin. -Scuze.. -Esti o fata minunata, si imi pare bine ca te te-am cunoscut. Dar tu esti foarte frumoasa si speciala. Esti fragila si vulnerabina. Sincera si sensibila. Iar eu nu sunt indeajuns de bun pentru tine.. -Adrian nu vorbii prostii. Discutam despre asta dupa ce terminam proiectul. Ok ? -Bine.
Apoi noi ne punem la birou si incepem sa scriem. Cand lasam jos pixurile, mainile noastre se ating. Ne privim scurt, apoi scriem in continuare.
Dupa cam 2 ore de gandit si scris, el am scris o compunere iar eu o poezie sper ca draguta macar .. -Hai Marinette, sa aud ce ai scris. -Sigur ? -Hai citeste. -Bine. "Are un nume aparte, insa nu il pot da. Mi-e frica ca nu il pot avea. Are ochii verzi, asa fermecatori. Iar parul lui blond, imi da fiori. Ma face sa rosesc, Ma balbai cand il intalnesc. As vrea ca el sa stie Si cu mine sa fie.. Dar nu sunt buna pentru el, Ii duc dorul mereu, El e fantastic, si as vrea sa fie al meu. E inalit si chipes, Frumos si aratos. Insa as vrea sa se icheie, Poemul meu siropos." -Wow. Marinette.. E.. -Oribil ? Stiu.. -Nu nu. E superb !! -Serios ? Iti place ? -Mult. E randul meu nu ? -Cam da. -Bine. Mhm. "Are un nume ce rimeaza cu 'cochet'. Este o persoana minunata, speciala, sensibila, sincera, firava si vulnerabila. Cand ma vede se balbaie, sau se impiedica. Cred ca doar astea sunt defectele ei. Are parul albastru, iar ochii la fel de albastrii precum marea. Are o voce suava si blanda. Ma linistesc mereu cand sunt cu ea. E o prietena adevarata, si nu as vrea sa o pierd. Nu stie ce simt pentru ea. Dar presupun ca va afla. E scunda si frumoasa. Si o ador asa cum e. Iar asta a fost romanul meu scurt si siropos." -Adrian... E asa.. -Naspa ? Stiu. -Nu. E minunat !
Apoi Adrian spune : -Cunosti pe cineva care simte ceva pentru o persoana dar nu stii daca cealalta persoana simte la fel ? -Normal.. Sunt eu. -As vrea sa fiu cu ea.. Cu fata pe care inima mea o vrea. -Mergi si spunei. -Bine. Marinette.. Ai vrea sa fii iubita mea ?
-------------- Care va fii raspunsul lui Marinette ? Va urma.
