2.8

1K 163 13
                                    

He

M-am îndreptat spre pat şi m-am aşezat lângă Beth, luându-i mâna în a mea, în încercarea de a o mai linişti din agitare.

A tresărit. Începuse să respire grei şi ochii i se umpluseră cu lacrimi.
Am făcut o faţă mirată.
Doar i-am atins mâna, nu i-a făcut nimic.

"T-te rog..." şopteşte.

O privesc confuz şi îi dau drumul.
Răsufla uşurată şi-şi retrage rapid ambele mâini, împreunându-le.

"Nu-ţi fac nimic. Am vrut să te calmez. De ce te sperii? Nu înţeleg!" spun pe un ton destul de tare, dar mă opresc atunci când observ frica ei şi felul în care-şi strânge ochii.



/// mdeci... băiatu' ai grijă\\\

Antropofobia✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum